vineri, 11 ianuarie 2008

Arta Lemnului - Campulung


Un articol de Irina Cristian, pentru Ghidul Romanilor

"Fiecare loc de pe pamânt are o poveste a lui, dar trebuie sã tragi bine cu urechea ca sã o auzi si-ti trebuie un dram de iubire ca s-o întelegi" -Nicolae Iorga

Din caldura strazii, racoarea cu miros de instituie batrana si nemiscata a muzeului pare magica; de o parte si de alta a scarilor de la intrarea in muzeul artei lemnului din Campulung, strajuiesc personajele-piese ale unei table uriase de sah. Expresiv lucrate, ceva mai inalte de un metru, stau insirate tacut si se uita la tine cand intri in imparatia tacuta lemnului vechi. Nebunii (am fost curioasa care sunt) sint Tandala si Pacala.
Muzeul este unicat in Romania prin denumire si printre putinele din Europa ca tematica;infiintat ca muzeu de etnografie, a fost transformat in muzeul artei lemnului in 1967 ; functioneaza intr-o cladire istorica, datand de la 1900 si care adapostit o vreme si prefectura judetului.

In muzeu, in cele 20 de Sali, se gasesc peste 15 mii de exponate din lemn organizate pe colectii etnografice; ceea ce m-a frapat a fost ingeniozitatea constriurii acestor obiecte, frumusetea si maiestria cu care lucratorul le-a inzestrat; privind rand pe rand lucratura, de la banale vase de depozitare a mancarurilor, a laptelui, a mierii, a sarii, la aparatele complicate de macinat, de presat semintele de bostan (pentru ca neavand floarea soarelui in zona, preparau si consumau ulei din seminte de dovleac), la vartelnite, la sei si scari, la arme sau bastoane (si pot sa mai continui mult si bine), am inteles deragostea pentru frumos a omului simplu si respectul pentru lucrul folosit.
Apropo: in Bucovina oamenii vorbesc despre masa , usa, obiecte in general cu un apelativ ce releva respectul "Dansa" de parca obiectul ar avea viata .
Privind bata ciobaneasca incrustata fin si migalos cu "Legenda manastirii Putna" mi l-am imaginat pe baci pazind oile in varf de munte si facandu-si de lucru desenand pe bata lui de lemn scenele istorice in viziune proprie.
Tot aici am vazut pentru prima data buzduganul din basme: buzduganul de lemn cu tinte proeminente, buzduganul cu chingi metalice. Scurt, cu coada sculptata de maxim jumatate de metru si cu capatul proeminen ornamentat, buzduganul mi-a evocat basmele copilariei si readus intrebarea ramasa inca fara raspuns: Cum reusea zmeul sa arunce pe o distanta asa de mare buzduganul si mai si nimereasca cu el in cui? Pesemne ca era mare maestru.

Si apoi ... mai departe: care imense cu care transportau vinul (capabile sa poarte tone de povara), sei ornamentate, roti de lemn, felinare de lemn, schiuri (da, schiuri! ) de lemn, coase, seceri, varse de prins pestele, instrumente de cantat; pe corzile timbalului mi-am trecut degetele; bucimul era prezentat in sectiune si in diverse etape de constructie; in final, cand instrumentul e aproape gata, se inveleste circular in foita de coaja de mesteacan.

Am mai elucidat un mister: Baltagul! Romanul Baltagul si atmosfera lui deosebita mi-au lasat mereu intrebarea: cum arata un baltag? Cele vazute aici erau adevarate opere de arta. Incrustate in metal, cu motive nemaipomenit de frumoase, un fel de securi micute, cu coada lunga, erau probabil un fel de marca a fiecarui posesor, o extensie a exprimarii lui ca om.
Si-ar mai fi, ar mai fi inca multe lucruri de povestit; mai toate obiectele erau ornamentate cu motive populare, simboluri cu semnificatii aparte, de protectie sau de invocare; semnificatia acestora insa s-a piedut iar astazi a mai ramas doar functia estetica.
Bineinteles ca, pentru o mai buna intelegere a utilizarii acestor obiecte, colectiile erau insotite de fotografii mari. Prezenta acestora, mie care sunt indragostita de imagine, mi s-a parut mai mult decat potrivita; aduceau in cladirea aceea, printre obiectele agatate pe pereti in incremenire lirica ceva din atmosfera vietii lor apuse. In imaginile alb negru vedeai ciobani carand donitele cu lapte si smantana, sau sprijiniti in nemiscare in prietena bata, cu caciula pe-o ureche, o femeie calare intr-o sa de lemn, cantareti la fluier etc etc etc
O lume intreaga cu obiceiurile si viata ce pulsa candva in ea, pastrata/conservata in umbra semiintunecata a unui muzeu , poate prea putin vizitat. O incercare de a reanima ceva din savoare veritabila a unor timpuri de mult trecute.

0 comentarii: