joi, 6 martie 2008

Atrocităţile unui locţiitor politic la Penitenciarul Botoşani

Constantin Teodor Răutu

S-a născut la 28 noiembrie 1926, comuna Zvoristea, jud. Suceava. Funcţii în organizaţii politice, de masă si obstesti: membru PCR din 1946 si UTM din 1947

Studii civile: 7 clase elementare absolvite în comuna natală (1933-1940) Stagiu militar: soldat la Centrul de Instrucţie Pompieri al orasului Brasov (oct. 1948-15 ian. 1949) Studii militare: Scoala de Ofiţeri Droghisti din Depozitul Central Sanitar – MFA din Bucuresti – neterminată (ian.-sept. 1949); Scoala de educatori (ofiţeri politici) MAI nr. 2 din Oradea (oct. 1949-nov. 1950) Studii politice: Scoala de partid de un an de pe lângă Comitetul Regional PMR Cluj (1957-1958)
Activitate profesională: La începutul lunii iulie 1944, a fost încadrat în Batalionul de Muncă 1016 si trimis la amenajarea fortificaţiilor din jurul Brăilei. Datorită bătăilor, mizeriei si lipsei de hrană, a dezertat si a fugit în localitatea Soveja din Munţii Vrancei, unde a lucrat ca salahor la clădirea unei scoli (5 august- 23 aug. 1944); întors acasă la munca câmpului (aug. 1944-1946); activist în cadrul secţiei administrative a organizaţiei judeţene PCR Dorohoi (oct. 1946-oct. 1947); membru în CJ Dorohoi al UTC si în Biroul CJ Dorohoi al UTC (oct. 1947-oct.1948); caporal la Regimentul I Grăniceri Bucuresti (sept.-oct. 1949); În noiembrie 1950 a fost avansat la gradul de locotenent si numit în Direcţia Politică din DGP. De aici a fost trimis locţiitor politic la penitenciarul Suceava (nov. 1950-nov. 1951); ajutor sef Birou Propagandă la Direcţia Politică din DGP (nov. 1951-ian. 1953); lucrător la Biroul Penitenciare din Direcţia Regională MAI Bucuresti-UM 0905 (ian.1953-1 nov. 1953); locţiitor politic la penitenciarul Galaţi (1 nov. 1953-1 aug. 1955) si la penitenciarul (formaţiunea 0606) Gherla (1 aug. 1955-1 ian. 1959). La data de11 nov. 1958, locţiitorul directorului general si seful Secţiei Politice din DGPCM, maior Pietraru Mircea, adresează o notă-raport directorului general al DGPCM, prin care cerea transferul de la Gherla la Botosani a ofiţerului Răutu, datorită faptului că „ofiţerul a dat dovadă de comoditate si lipsă de interes în muncă, fapt ce a dus la slăbirea autorităţii si prestigiului său în faţa subordonaţilor”; locţiitor politic la penitenciarul Botosani (1 ian. 1959-1 aprilie 1960) Într-un raport adresat sefului DGP, colonel Lixandru Vasile, comandantul penitenciarului Botosani, maiorul Cimpoesu Constantin, relatează o serie de abuzuri care s-au petrecut în ianuarie 1959, atunci când fiind lăsat la comanda unităţii, ofiţerul Răutu „a abuzat de această funcţie si a dat frâu liber cadrelor să bată deţinuţii din penitenciar-sub diferite pretexte. A participat chiar el personal la lovirea deţinuţilor, lucru care nu era just. Are mania de a se răzbuna pe unii deţinuţi care, după spusele lui-înainte cu 4-5 ani l-ar fi insultat si scuipat. I-am dat ordin să nu mai lovească deţinuţii si acest lucru a fost pus la punct (...). În vara anului curent, când se întorcea de la unitate acasă la el spune că ar fi fost insultat de numita Lupu Lucreţia din Botosani. În loc ca ofiţerul să evite aceasta si să-si vadă de drum s-a dus la aceasta si a luat-o la bătaie, provocând scandal pe stradă pe la orele 22-23 noaptea. Pentru a nu fi dat în judecată de această femeie, s-a dus el mai întâi la Procuratură si a dat-o în judecată sub pretextul că l-a batjocorit. După cum a făcut ancheta locotenentul Iliescu de la Miliţia Raionului Botosani si probabil sub influenţa ofiţerului a trimis în judecată tot pe numita Lupu Lucreţia care a scăpat de judecată datorită Decretului 359 / 1959. În acest dosar, tare curios, se spune numai de faptul că această femeie l-a batjocorit pe ofiţer, însă trece cu vederea bătaia dată de cpt. Răutu Constantin, acesteia. Într-o discuţie cu ofiţerii din unitatea noastră s-a lăudat că pe numita Lupu Lucreţia a bătut-o cu cauciucul-cu care uneori se lovesc deţinuţii afirmând că i-a tras o bătaie să-l pomenească.” O notă-raport întocmită de căpitan Năstase Gheorghe, instructor din Secţia Politică-DGPCM, confirmă cele afirmate de maiorul Cimpoesu: „Atât în perioada cât a ţinut locul la comanda unităţii cât si în alte ocazii, a făcut exces în ceea ce priveste aplicarea pedepselor corporale la unii deţinuţi, uneori aceste pedepse erau aplicate fără motive întemeiate, aplicând personal aceste pedepse. Acest procedeu gresit din partea cpt. Răutu C-tin. a fost copiat si de restul cadrelor (subordonaţilor) în special unii sergenţi reangajaţi, supraveghetori, sefi de escorte si ofiţeri de serviciu, care au lovit deţinuţii fără aprobarea comandantului. Despre aceste probleme au fost informate organele locale de partid si seful Regiunii MAI Suceava, care l-au chemat pe cpt. Răutu Ctin si l-au averizat”. Chiar căpitanul Răutu afirmă într-o declaraţie din 14 decembrie 1959, că deţinuţii indiferent de categoria penală (DC sau CR) erau bătuţi sub diferite motive „...am propus să nu se mai execute bătaia decât de către un număr restrâns de cadre si în prezenţa comandantului. La cele relatate nu a dat nimeni nicio atenţie si felul defectuos (de aplicare bătăii-n. a.) a continuat să se aplice (în prezenţa lt. maj. Gavriliu, lt. maj. Timofte Octav, lt. maj. Iacob), iar dimineaţa în biroul său bătea si lt. Costasi Ioan (locţiitor pentru spate), când constata că nu a fost făcută curăţenia bine sau nu a fost făcută la timp. Menţionez că se bătea atât pentru lucruri iesite din comun ca gravitate cât si pentru simplul fapt că se sedea în pat în cursul zilei, de asemenea aceeasi măsură se aplica si celor care comiteau abaterea pentru prima dată cât si celor recidivisti (...). În cursul lunii ianuarie 1959 comandantul unităţii pleacă dimpreună cu ofiţerii la examene la Scoala medie în orasul Suceava pentru circa 7-8 zile. În acest timp am ţinut eu locul la comandă. Deoarece obiceiul s-a imprimat în rândul cadrelor (de a bate) eu n-am reusit ca în acest timp să pot pune stavilă, din contră la câţiva deţinuţi am participat personal la aplicarea acestei măsuri (adică la aplicarea celor 5-6 lovituri)”; retrogradat pentru delăsare în muncă va fi trimis în funcţia de instructor politic la Colonia de Muncă Dăeni-Formaţiunea 0957 Ostrov (1 apr. 1960-31 iul. 1960). Trecut în rezervă la 31 iulie 1960; lucrător de cadre (1960-1961), seful secţiei turnătorie (1961-1963) si muncitor turnător la Întreprinderea industrială locală „Flamura Rosie”din Botosani (1963-15 apr. 1965); lucrător cultural-educativ (angajat civil) la penitenciarul (formaţiunea 0893) Poarta Albă (15 apr. 1965-30 sept. 1969) Grade succesive: locotenent (1950); locotenent major (1954); căpitan (1957) Pedepse: pedepsit cu 5 zile de arest la garnizoană pentru evadarea deţinutului Tănase Emil din penitenciarul Botosani (1959); „mustrare scrisă cu avertisment” pentru însusirea sumei de 331, 50 lei, sumă ce trebuia predată la casieria unităţii, pentru recuperarea ziarelor care nu se mai introduceau în formaţiunea 0893 Poarta Albă. Ziarele cadrelor erau luate din abonamentele făcute de unitate pentru deţinuţi (1966); 10 zile de arest la garnizoana Bucuresti pentru diferite abateri pe linia muncii politice la penitenciarul Botosani (1960); sancţionat cu „observaţie” pentru că nu a întreprins nimic pentru depistarea deţinuţilor nestiutori de carte din formaţiunea 0893 Poarta Albă, asa cum prevedea ordinul DGP nr. 02151 / 1967 (1967).

SURSA: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România