luni, 17 decembrie 2007

Cronica Odyssey - Piatra de hotar



Desi mai au ceva materiale aparute, demo-uri sau inregistrari live, dupa mai bine de zece ani de existenta, Odyssey si-au lansat albumul de debut. Materialul este autoprodus, inregistrat in studioul propriu din Suceava si aparut in octombrie 2007. Ascultand-ul, impatimitii de Phoenix, Semnal M sau chiar Hara, vor avea o surpriza foarte placuta.

Albumul se deschide cu un Intro instrumental oarecum alert, optimist si melodios. Piesa a doua, Epitaf, continua pentru inceput Intro-ul, pentru ca mai apoi sa devina din ce in ce mai grava, cu vocea lui Cristi penduland intre revolta si resemnare, ale carei ecouri sunt vocile Cristinei si a lui Relu. Vioara face ca sentimentul produs de aceasta piesa sa fie unul apasator si cu siguranta aceasta este cea mai in forta melodie a albumului si cu chitara cea mai grea.



A treia piesa, Cel fara de nume, este una lenta care incepe dulceag si continua leganat, toate instrumentele avand menirea sa induca starea de cautare tardiva si fara vreun rezultat previzibil. Finalul descumpanitor al melodiei ne asigura ca aceasta cautare este o cauza pierduta si aproape constientizata. Dans cu strigoi merge pe linia Epitaf-ului, nu este atat de grava, insa mai ritmata, astfel iesind in evidenta partea de percutie, dar si avand destule floricele din chitara.

Chiar daca nu este o piesa lunga, tinde sa fie plictisitoare. Urmatoarea piesa de pe albumul Piatra de hotar este Valea plangerii, lenta si melodioasa, care la un moment dat devine nervoasa, insa se calmeaza mai apoi pentru a se sfarsi pregatind acea asteptare de care se vorbeste in cantec. O piesa pe care este pusa in valoare si vocea Cristinei, care tempereaza brusc ritmul si instrumentele dezlantuite. Nu te las este cea mai alerta piesa a albumului, facuta in stilul Phoenix, este de fapt un blestem cu imagini ale unei forme de dragoste arhaica, cu flacai si fete la hora, in prag si pridvor si alte elemente de acest gen.



Aici ies in evidenta chitarile, completate de o vioara jucausa. Caderea in pacat este o melodie lenta ce se apropie de sublim, nu neaparat prin muzica, ci mai degraba prin puternica imagine poetica pe care o creeaza in mintea ascultatorilor. Sentiment de Ardeal este unul din cantecele cunoscute si larg raspandite, aproape intrat in folclor. O piesa a carei muzica aminteste de acele cantece de haiducie, populare si folk, dar si de caii liberi. Cantecul lasa in urma sa seninatate si exuberanta. Pe aceasta piesa se aude pentru moment si fluierul.

Melodia care incheie acest material de o sensibilitate aparte este Spune-i maica-tii. Intra tot in categoria celor inspirate de eposul arhaic românesc si de dragostea rustica, element surprins si exploatat foarte bine de Phoenix pe piesa Numai una, pe versurile lui Cosbuc. Este un cantec pentru care am facut o pasiune speciala, desi il stiam din concerte, nu-i dadusem o foarte mare importanta, chiar daca imi placea. Are un aer optimist si hotarat dat de determinarea si transformarile pe care le poate produce dragostea in cel cuprins de ea.

Incorporarea unui pasaj din cantecul popular Ciuleandra ma duce cu gandul la semnificatia sangelui sanatos, a sentimentului curat, a vitalitatii date de pamant si de modul de viata asezat, surprinse si ilustrate magistral in romanul lui Rebreanu. Prezenta genului acesta de compozitii are un farmec aparte si construieste o imagine idilica si romantica asupra vietii satului si a vesniciei lui de acum apuse.



Cei obisnuiti cu prestatiile live ale Odyssey vor gasi volumul chitarilor putin prea incet, insa este doar o aparenta, fiindca de obicei in concerte chitarile sunt date cam tare si acopera celelalte instrumente si uneori si vocile.

Versurile pline de poezie si sensibilitate apartin lui Cristi, exceptie facand Sentiment de Ardeal, piesa al carei text este scris de Vasile Muste. Muzica albumului este compusa de trupa, cu aceeasi exceptie, Sentiment de Ardeal, compozitie a lui Nicolae Dobos si cantata pentru prima data de Prefix Folk MM, de unde a fost preluata de multi alti folkisti.



In timp ce numeroase formatii incep cu un stil muzical, apoi migreaza catre altul sau altele in voga, Odyssey se incapataneaza sa cante ce au cantat de la inceputuri, folk rock. Acest lucru demn de toata admiratia le-a adus un public propriu, recunoastere si respect. Sper ca dupa acest debut discografic notorietatea lor in tara si in randul ascultatorilor de gen sa creasca.

Discul a fost inregistrat in urmatoarea componenta:

Lucian Andraşcu – percutie
Răzvan Rusu – bas
Ana-Cristina Leonte – vioara, vocal
Relu Calcea – chitara, vocal
Cristian Rangu – chitara, vocal, blockflote

Tracklist:

1. Intro
2. Epitaf
3. Cel fara de nume (Nameless)
4. Dans cu strigoi
5. Valea plangerii
6. Nu te las
7. Caderea în pacat
8. Sentiment de Ardeal
9. Spune-i maica-tii

0 comentarii: