vineri, 29 februarie 2008

Istoria martisorului


La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 Martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica nasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martiaoare cu o vechime mai mare de 8 000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si negru, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor, era specifica intelepciunii barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii.
Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta sau inmormantare.
Raspandit in toate proviciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu.
Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta intr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorilui face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul primit isi cuparau cas, pentru ca tot anul sa la fie fata frumoasa si alba.
Astăzi e prima zi de primăvară, prilej de bucurie pentru fiecare dintre noi. Bucurie pe care o vom împărtăşi cu toţi cei apropiaţi cărora, dacă nu le-am pregătit din timp un mărţişor sau o floare, măcar le vom oferi un zîmbet plin de speranţă. Aşa-i tradiţia, pe care inclusiv dacii o respectau. Se crede că şi pe vremea lor simbolurile primăverii erau realizate iarna, dar se purtau doar după prima zi de martie. Pe vremea dacilor, micile amulete de primăvară nu erau mărţişoare, ca astăzi, ci pietricele albe şi roşii. Tot în vechime, în unele locuri, mărţişoarele erau monede atîrnate de fire subţiri de lînă, în cele două culori naturale ale lînii, alb şi negru. Moneda era, după rangul celui ce o poartă, de aur, argint sau bronz şi se purta pentru a avea noroc şi pentru a aduce vreme bună în tot timpul anului. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile cauzate de soare. În vechime, mărţişoarele se purtau pînă înfloreau pomii, iar apoi se atîrnau de crengile acestora, pentru a le feri de îngheţ şi a favoriza roade bogate. Despre mărţişor au apărut şi multe legende care s-au transmis din generaţie în generaţie. Multe sînt legate de baba Dochia, personaj din mitologia populară. Una dintre aceste legende spune că o femeie bătrînă, care se numea Dochia, avea o fiică vitregă pe care o chinuia cu munci grele. Într-o zi de iarnă, Dochia i-a dat fetei o haină neagră şi i-a cerut să o spele la rîu pînă devine albă ca zăpada. S-a chinuit degeaba fata şi a cuprins-o disperarea, căci, cu cît spăla mai tare, haina se înnegrea. Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi i-a dăruit fetei o floare fermecată, roşie şi albă, care a făcut o minune şi haina cea neagră s-a făcut albă ca neaua. Se spune că, de ciudă, baba a plecat în lume, iar pe drum şi-a aruncat furioasă cojoacele... Mărţişorul, ca sărbătoare populară românească, celebrează venirea primăverii. În cea mai mare parte a ţării se oferă persoanelor apropiate mărţişoare, ca mici semne de preţuire şi dragoste . După tradiţie, mărţişorul este alcătuit dintr-o fundiţă de mătase roşu cu alb, care semnifică împletirea dintre iarnă şi primăvară, şi la care se adaugă alte simboluri ale norocului. Mărţişoarele se poartă la vedere o săptămînă sau două. În Bucovina, în zona Gura Humorului–Cîmpulung Moldovenesc, în prima zi de martie sînt răsfăţaţi bărbaţii. Doamnele sînt cele care oferă mărţişoare sau mici obiecte simbolice, ca diploma pentru cel mai bun soţ, şef ori amant. Micile suveniruri sînt cumpărate de la comercianţi veniţi special de la sute de kilometri şi sînt oferite şi primite cu bucurie. Nu există o explicaţie pentru inversarea obiceiului, dar acesta se păstrează cu străşnicie. De altfel, doamnele bucovinence nu pierd nimic dacă fac astfel de gesturi delicate pentru partenerii lor: impresionaţi, aceştia se simt foarte obligaţi ca, de opt martie, să întoarcă partenerelor investiţia sentimentală înmiit.

0 comentarii: