joi, 7 februarie 2008

Mecanismele dorintei si ale placerii


Spre deosebire de animal, care in mod obisnuit nu are relatii sexuale decat in perioada de rut, si numai in scopul reproducerii, omul nu se impreuneaza aproape niciodata pentru a se reproduce ci pentru a obtine placere. Dorinta este conditia prealabila a oricarui raport sexual satisfacator. Aceasta notiune de dorinta este extrem de vaga si variaza mult in functie de varsta.

Baiatul de 13 ani care se masturbeaza pentru prima data nu doreste nici o fata in special, si nici fetele in general. Ceea ce nu-1 impiedica sa aibe erectii spontane care, la varsta adulta, sunt semnul exterior al dorintei. La varsta la care incep primele experiente de cuplu, notiunea de dorinta ramane putin confuza. Dorinta este fara indoiala in relatie cu partenerul ales, dar ramane superficiala si poate foarte bine sa se raporteze in orice moment la un cu totul alt partener. In acesta perioada, majoritatea baietilor, si multe fete, sporesc numarul legaturilor efemere.

Apoi cuplul se formeaza cu un partener privilegiat si se stabilizeaza. Daca se instaleaza un bun echilibru sexual, are sanse mari sa dureze, chiar daca intervin unele "incidente de parcurs" fara gravitate, cu parteneri de ocazie.

La inceput, dorinta este destul de puternica pentru a provoca frecvent erectii spontane. Cuplul va profita de ele pentru a-si oferi placere cat se poate de des. Datorita obisnuintei, pe de o parte, si a varstei, pe de alta, frecventa erectiilor spontane scade. Deoarece lucrurile se schimba foarte incet, cuplul nu-si pune intrebari. Daca ar face-o, raspunsul ar fi simplu: a scazut dorinta. Este firesc sa scada si chiar sa sfarseasca prin a dispare: barbatul se naste si moare impotent.

Din fericire, odata cu scaderea dorintei, cuplul evolueaza in sensul unei mai bune cunoasteri a sexualitatii in general, a corpului celuilalt si a propriului corp, a erotismului, acest sentiment propriu omului, ignorat total in lumea animala.
Scaderile naturale ale dorintei sunt in aceasta situatie considerabil compensate prin stimulari de orice fel, capabile sa reimprospateze dorinta pana la o varsta inaintata, ca si prin evocarea sau chiar realizarea unei infinite varietati de fantasme.

Se stie astazi ca dorinta este direct legata de producerea de catre organism a unui hormon, testosteronul. Cu cat imbatraneste organismul, cu atat scade aceasta productie. Ea poate chiar deveni aproape nula intr-o perioada pe care unii medici o definesc ca o "menopauza masculina" ce ar surveni intre 50 si 70 de ani. Aceasta este cauza unor erectii dificile si de scurta durata, putin frecvente, adesea insotite de ejaculare precoce. Aceasta impotenta relativa este organica si nu selectiva. Ea nu are legatura cu barbatul care nu are erectii cu sotia lui, dar poate avea cu o alta femeie. Dimpotriva, se constata chiar faptul ca multi barbati, care reusesc sa aiba erectii satisfacatoare cu sotia lor daca aceasta stie din experienta cum sa le provoace, nu vor reusi nimic cu o noua partenera, chiar mai tanara si mai frumoasa, dar incapabila sa erotizeze contactele sexuale.

Aceasta descoperire a rolului testosteronului este capitala. Ea permite intr-adevar un tratament eficace al impotentei cand cauza acesteia (pentru ca exista si alte cauze) este insuficienta sau absenta dorintei. Este prea devreme sa spunem daca acest tratament poate avea efecte secundare nedorite. Pentru moment, se parc ca tratamentul nu este recomandabil decat in cazul celor ce sufera de hipertensiune.

Singura obiectie a injectiei regulate cu testosteron de inlocuire, ar putea fi faptul ca prezenta ei in organism va impiedica creierul sa comande o producere naturala. Deja scazuta la inceputul tratamentului, aceasta ar deveni nula, iar situatia ar fi ireversibila.

Una din problemele care se pun cuplului dupa cativa ani de viata comuna si cand varsta a afectat deja potentialul senzual al femeii, si chiar mai mult al barbatului, evidentiaza faptul ca dorintele noastre depind intr-o anumita masura de ritmul nostru biologic. Acesta nu este de fel comparabil cu perioadele de rut al animalelor, dar se stie totusi ca femeile au dorinte mai puternice in momentul ovulatiei si in primele zile ale ciclului. De asemenea, ele sunt mai excitate vara, iar barbatii, iarna. Barbatii mai degraba dimineata, iar femeile dupa-amiaza si seara.

Asta nu inseamna ca nu se poate obtine nimic de la un barbat intr-o scara de vara! Dar orice femeie constienta de slabiciunile partenerului ci, ar trebui sa tina cont in alegerea celor mai favorabile momente pentru contactele lor sexuale. Care sunt mecanismele placerii care vor interveni cand doi parteneri, care doresc, incep sa faca dragoste?

Sexologii sunt de acord pentru a defini 4 faze in ciclul orgasmic: excitatia, platoul, orgasmul, rezolutia. Aceste patru faze sunt valabile mai ales pentru femeie, faza in platou fiind adesea inexistenta sau artificiala pentru barbat.

Faza de excitatie
Este faza saruturilor si mangaierilor preliminare pe care femeia le primeste de la partenerul ei sau si le da singura pe toate zonele erogene ale corpului. Se uita prea des ca mangaierile pe care i le ofera femeia partenerului ei - si in special mangaierile buco-genitale - contribuie la propria ei excitatie.

In aceasta faza se produce un flux de sange in intreaga zona genitala. Buzele mici si clitorisul se umfla usor. Vaginul se alungeste iar orificiul sau se mareste. Peretii se lubrefiaza. Alte parti ale corpului sunt uneori atinse de pete rosii trecatoare. Sensibilitatea zonelor erogene creste, incep sa apara primele senzatii de placere difuza.

Faza in platou
Este o faza pre-orgasmica, ce nu trebuie in nici un caz neglijata. Multi barbati patrund de indata ce atingerea vulvei le confirma lubrefierea vaginului. Ori, cei doi parteneri trebuie sa continue stimularea reciproca. Barbatii sunt deseori pacaliti de anumite semne prost interpretate. De pilda, retragerea clitorisului sub capisonul sau este adesea asimilata de barbat cu scaderea penisului dupa orgasm. Dimpotriva, acesta este semnul ca orgasmul este aproape.

Aceasta faza in platou atat de des neglijata este foarte importanta din doua motive:
1) Daca introducerea penisului in vagin se face prematur, la inceputul fazei in platou,
placerea femeii risca sa fie incompleta si nu va conduce la un orgasm violent.
2) Aceasta faza poate produce cea mai mare placere unor parteneri experimentati,
intr-adevar, orgasmul in sine este foarte scurt pentru barbat si relativ scurt pentru femeie (si nimic nu permite prelungirea lui). in schimb, cei doi parteneri isi pot foarte bine adapta mangaierile la aceasta faza preorgasmica, isi pot oferi mangaieri mai delicate, astfel incat sa prelungeasca cat mai mult aceasta perioada de placere intensa, fara a atinge inca punctul de "non retur" dincolo de care orgasmul se produce inevitabil.

Faza orgasmica
Aceasta survine in doua moduri:
- fie partenerii continua activarea si accelerarea mangaierilor, in special buco-genitale, iar orgasmul se produce, numai clitoridian la femeie.
- fie barbatul isi introduce penisul in vagin, iar frecarile produse pe buzele mici si pe peretii vaginului duc in cele din urma la un orgasm vaginal. in timpul frecarii intravaginale, clitorisul este putin stimulat, chiar prin introducerea profunda a penisului. Majoritatii femeilor le face placere ca partenerul sa continue stimularea clitorisului, sau o fac singure.

In timpul orgasmului, se produc contractii musculare reflexe in vagin, vulva si chiar anus. Unele femei au invatat sa si le amplifice prin practicarea unor exercitii de contractii vaginale. Aceste contractii bine resimtite de catre barbat pe penis sunt foarte apreciate.

Senzatia de placere este atat de intensa pentru femei in timpul orgasmului incat unele chiar il evita, de teama lesinului. Alteori pot interveni considerente de ordin pur psihologic: teama de a se afla la cheremul partenerului pe perioada pierderii partiale a cunostintei.

Faza de rezolutie
Dupa orgasm si dupa ultimele contractii vaginale, clitorisul revine aproape instantaneu la starea sa initiala. Dimpotriva, pentru celelalte organe genitale sunt necesare mai multe zeci de minute. La barbat, scaderea volumului este rapida, dar penisul ramane totusi la un volum usor superior celui normal.

Notiunea de orgasm arc prea mare importanta - deopotriva fizica si psihologica - in viata unui cuplu pentru a incheia acest capitol fara unele precizari in masura sa indeparteze indoieli existente in legatura cu unele probleme inca controversate.
1) Trebuie sa facem o distinctie intre femeile vaginiene si clitoridiene?
Chiar unii specialisti isi pun inca aceasta intrebare. Care e de fapt situatia? Un lucru e sigur: la inceput, cand devine constienta de propria sexualitate, fetita se intereseaza instinctiv de clitoris. Atat timp cat va fi virgina, ea nu va putea experimenta eventualitatea unei placeri vaginale. Obiceiul de a se masturba o intareste in ideea ca orgasmul este exclusiv clitoridian. in afara unor cazuri patologice extrem de rare, orice femeie poate atinge un orgasm clitoridian sub efectul unei stimulari adecvate din partea unui partener, sau prin auto-stimulare.

Deci este ridicola divizarea femeilor in doua grupe: cliloridiene si vaginiene. Toate femeile sunt clitoridiene. Singura problema este de a sti daca unele sunt incapabile sa cunoasca in plus un orgasm vaginal. Daca ne marginim la raspunsurile obtinute in cursul unor anchete, suntem obligati sa constatam ca o foarte importanta proportie a femeilor declara ca nu au resimtit niciodata un orgasm vaginal. Dar aceste raspunsuri sunt echivoce, nu se va putea sti niciodata daca aceste femei ar fi putut obtine un asemenea orgasm cu un partener diferit.

De cand se cunoaste existenta punctului G., putem considera ca ceea ce a fost calificat drept orgasm vaginal este de fapt acelasi orgasm cu cel provocat de o stimulare adecvata a punctului G.
Am spus mai inainte ca toate femeile sunt clitoridiene; dar ce se stie despre posibilitatile orgasmice ale femeilor care au suferit ablatiunea rituala a clitorisului? Se pare ca un anumit numar este capabil sa obtina un orgasm pur vaginal. Multe dintre ele pot chiar obtine un orgasm pseudo-clitoridian prin stimularea prelungita a cicatricii de pe locul clitorisului.

2) Cum este traita anorgasmia de catre femei?
Sa precizam ca nu e vorba acum de anorgasmie patologica. Orice femeie ar trebui sa poata cunoste cel putin orgasme clitoridiene. Daca nu reuseste - fie ca partenerul ei nu se pricepe, fie ca arc repulsie fata de auto-stimularc - dupa ce face dragoste va ramane intr-o stare de tensiune extrema si de iritabilitate care, cu timpul, va duce la stricarea relatiilor cuplului. Cu toate acestea, nu toate femeile acorda aceeasi importanta orgasmului.
Din sentimentalism, deoarece pentru ele dragostea este un tot in care tandretea, mangaierile au tot atata, daca nu cumva mai multa importanta decat gesturile pur sexuale, aceste femei pot foarte bine sa faca dragoste, sa obtina placere fara sa caute totusi obtinearea cu orice pret a orgasmului. Dar uneori vor simula acest lucm pentru a-si linisti partenerul.

Aceasta situatie, bine suportata la inceputul vietii cuplului, risca in schimb sa duca la neintelegeri dupa cateva luni sau chiar cativa ani. Din fericire, viata sexuala a cuplului este o lunga ucenicie in timpul careia fiecare din cei doi parteneri invata sau descopera toate resursele sexualitatii pentru a putea rezolva probleme atat de putin grave ca simple dificultati orgasmiec.

3) Care este frecventa normala a contactelor sexuale?
Aceasta este o intrebare care otraveste existenta unui mare numar de cupluri, in special a barbatilor, la care notiunea de performante sexuale este solid ancorata. Un barbat tanar si sanatos poate face dragoste in fiecare zi, si de mai multe ori pe zi. Imbatranind, va reusi mai greu. Si alte considerente intra in joc in legatura cu frecventa actului sexual: comportamentul partenerei, sau partenerelor, crotizarca mai mica sau mai mare a raporturilor sexuale, tensiunea nervoasa sau oboseala fizica produsa de activitatea zilnica etc...

Dar important nu este sa bati recorduri, sa stabilesti dupa cat timp este omeneste posibil sa ai o noua erectie, sa faci o comparatie cu asa-zisele reusite sexuale ale unor barbati. Important este sa faci dragoste de fiecare data cand ai chef, si numai cand ai chef. Statisticile inregistreaza cifrele aproximative de 2 la 3 ori pe saptamana pentru frecventa obisnuita a contactelor sexuale ale unui cuplu de circa treizeci de ani.

Nu este inutil de precizat ca timpul de recuperare este destul de lung pentru barbat si se prelungeste si mai mult pentru fiecare contact suplimentar in aceeasi zi. In schimb, prin natura ei, femeia este multi-orgasmica. Uneori cateva minute sunt suficiente pentru ca aceasta sa poata cunoaste un nou orgasm. Dar fiindca dorinta sa orgasmica este mai slaba decat la barbat, notiunea de performanta sexuala este perfect straina femeilor, cu exceptia nimfomanelor.

De fapt, nimfomana nu cauta performanta pentru performanta, ea nu este nici o nesatisfacuta in sensul propriu al cuvantului. Este o femeie care nu cunoaste calmarea consecutiva unei satisfactii orgasmiec. Ea arc mereu nevoie sa o ia de la inceput. isi epuizeaza partenerul si cerc deseori altora sa completeze ceea ce primul nu a reusit sa satisfaca.

4) Simultaneitatea orgasmului si reciprocitatea sunt indispensabile in relatiile sexuale ale cuplului?
Este sigur ca simultaneitatea orgasmului are ceva cxaltant si este de dorit ca toate cuplurile sa incerce sa o obtina. Dar ca presupune din partea barbatului un control destul de greu pentru a-si intarzia suficient propriul orgasm pana in momentul cand va surveni orgasmul partenerei sale. Si aceasta va putea incerca, dar in mai mica masura, sa-si scurteze "faza in platou".

Se observa deci ca aceasta idee de simultaneitate, care poate parea fireasca si de dorit, mai ales pentru cuplurile nou formate, impune un efort ambilor parteneri. Ori, orice efort reduce posibilitatea concentrarii asupra propriei placeri.

Acest lucru face ca multe cupluri sa caute sa aiba din cand in cand orgasme nesimultane care permit fiecaruia dintre actori sa se destinda, sa se concentreze asupra propriei lor placeri ca sa o poata gusta din plin. Felatia si cunilingus au acest rol cand sunt continuate dincolo de orgasm.
Cat priveste reciprocitatea, ca este bineinteles indispensabila. Numai contactele sexuale cu prostituatele exclud reciprocitatea. Acest lucru si explica deceptia pe care o produc aproape intotdeauna, dupa act, la barbatii care frecventeaza, chiar si ocazional, prostituatele.

5) Fiecare partener dintr-un cuplu trebuie sa fie constient de diferentele fiziologice si psihologice specifice barbatilor si femeilor.

Si nu este dc-ajuns sa fii constient: trebuie sa te straduiesti sa tii cont pentru a-ti modifica propriul comportament.
De exemplu: Nu exista barbati anorgasmici.
Barbatul nu cunoaste decat o singura forma de orgasm. Femeia poate cunoaste 3, simultan sau succesiv: clitoris, vagin, punct G.

Orgasmul barbatului poate fi un act scurt. Pentru femeie el nu c niciodata scurt.
O alta diferenta, de ordin psihologic, rezulta din faptul ca femeia este prin esenta un obiect al dorintei pentru barbat, si ea stie acest lucru. Inversul nu este adevarat, cu exceptia unor cazuri particulare.

Rezulta de aici ca barbatii si femeile isi pun uneori intrebarea pentru a sti "cine face placere cui?" Ce inseamna aceasta? Cand o femeie il mangaie pe un barbat, il stimuleaza sexual, barbatul este constient ca femeia face acest lucru pentru a-i face placere.
Cand un barbat mangaie si stimuleaza o femeie, ea poate crede ca el o face pentru a-i face ei placere. Dar poate si sa creada ca o face pentru a-si face placere siesi. Daca aceasta ultima idee este predominanta in mintea femeii, ea poate considera ca nu este decat o "femeie-obiect". Iata un mod de a vedea lucrurile care este la originea despartirii, sau cel putin a proastei intelegeri, a multor cupluri.

0 comentarii: