miercuri, 6 februarie 2008

Suceava odinioara

SUCEAVA - STRAVECHE VATRA DE ISTORIE

Conditiile favorabile de habitat din bazinul mijlociu al Sucevei au determinat popularea timpurie a zonei.

In anul 1976 s-au descoperit in apropierea Sucevei, unelte de silex care dovedesc locuirea teraselor de pe dreapta riului in perioada paleoliticului mijlociu si superior (circa 100.000-10.000 i.e.n.).

Prima mare cultura neolitica de tipul Starcevo-Cris (circa 5.000 i.e.n.) a fost atestata in anul 1967 pe malul piriului Cacaina (Cetatii).

Urmele culturii Cucuteni gasite la Cetatea de Scaun, Sipot, Curtea Domneasca, dovedesc ca la sfirsitul mileniului al III-lea, teritoriul de azi al Sucevei a cunoscut o densitate demografica considerabila.

Epoca bronzului (2.000-1.200 i.e.n.) este de asemenea reprezentata printr-o serie de descoperiri la Curtea Domneasca sau la Silistea Scheii (obiecte de bronz, de piatra si os).

Continuitatea locuirii pe aceste locuri este dovedita si de alte descoperiri din epoca fierului (ceramica), din perioada stapinirii romane (sec. II-III e.n., locuinte, vetre si cuptoare de ars vase).

Perioada de trecere la feudalism este ilustrata de cele circa 45 de asezari apartinind culturii Santana de Mures, sau de obiecte descoperite intr-o necropola de la Moara.

Inceputurile feudalismului (sec. VIII-IX) sunt demonstrate de asezarile din zona care sunt stabile de tipul obstii rurale teritoriale.

Cultura Dridu (sec. X-XI) este atestata si pe teritoriul Sucevei, prin descoperirile de la punctul "Drumul National".

Perioada secolelor XI-XIV, in prima ei parte, a fost dominata, din punct de vedere politic, de impactul ultimului val de migratori - unguri, pecenegi, cumani, tatari, a caror suprapunere peste societatea romaneasca, in cazul zonei Sucevei, a fost doar nominala.

Prima mentiune a existentei orasului Suceava apare in lista asezarilor franciscane in orase din anul 1345 intre orasele din Moldova fiind si Scotorix (Suceava).

Prima mentionare sigura a Sucevei, in stricta ordine cronologica si cea mai veche mentiune datata a numelui sau, e cea din 10 februarie 1388 din actul dat de Petru I Musatinul in Cetatea Sucevei, in legatura cu imprumutul pe care i-l ceruse regele Poloniei.

Tot in 1388 este mentionat si orasul Suceava, nu ca loc de emitere a unui document, ci efectiv ca asezare urbana. Este vorba de un act emis de catolicosul armenilor, Teodoros II, la 18 august 1388, in care armenii din mai multe orase, intre care si cei din Suceava (Ciciov) sunt supusi jurisdictiei scaunului episcopal de Liov. In lista oraselor intitulata: "Asa se cunosc orasele rusesti indepartate si apropiate" alcatuita intre anii 1388 si 1391, este mentionat de asemenea si orasul Suceava. Despre oras mai avem indicatii precise si in anul 1390, atunci cind trimisii lui Mircea cel Batran si ai regelui Poloniei s-au intilnit la Suceava unde au semnat conventia in orasul resedinta: "in partibus Moldavie oppidi Soczow".


CETATEA SUCEVEI

Cetatea Sucevei a fost construita de Petru I Musatinul. Fortul cetatii, de plan rectangular, avea dimensiunile de 42,5 x 45 m, era construit din zid de piatra inalt de 10 m, avind grosimea de 2,5 m, fiind prevazut cu colturi si la mijlocul fiecarei laturi cu turnuri de forma patrata. In exterior, pe trei laturi, apararea era asigurata de un sant, fara apa, lat de 30 m si adinc de 10 m. Alexandru cel Bun, in cei 32 de ani ai domniei sale, aduce adaugiri si imbunatatiri cetatii Suceava, dar cel ce va contribui cel mai mult la fortificarea cetatii va fi Stefan cel Mare. Acesta va construi un al doilea zid inconjurator inalt de 15 m, cu grosime de 2 pina la 4 m, sprijinit de contraforturi puternice, cetatea fiind intretinuta cum se cuvine de urmasii sai.

Cetatea Sucevei nu a fost niciodata cucerita prin lupta. La 27 mai 1600, cetatea a fost inchinata domnului Ardealului, Tarii Romanesti si Tarii Moldovei, Mihai Viteazul, de catre parcalabul cetatii Ioan Capturi.

In anul 1564 Alexandru Lapusneanu muta capitala de la Suceava la Iasi, importanta cetatii scazind treptat, pina cind, la porunca turcilor, Dumitrascu Cantacuzino o umple cu lemne si ii da foc.

Primele lucrari de restaurare si consolidare a constructiei aflate in ruina au fost incepute in perioada 1897-1904. La 1 decembrie 1887 se daduse "Instiintarea Primariei Suceava referitoare la interzicerea distrugerii ruinelor Cetatii domnesti declarata monument istoric".

"Numai Castelul Sucevei era cladit din piatra si tencuiala, pe o creasta in afara orasului. Acesta rezista si era foarte bine inzestrat".

Iata cum descrie Grigore Ureche asediul cetatii de catre trupele regelui Poloniei Ioan Albert in anul 1497. "Deci craiul lesesc au venitu cu toata puterea sa la cetatea Sucevei, duminica, septemvrie 24 de zile. Iara in 26, marti de catra sara, au inceput a bate cetatea si au batut pregiur dinsa trei saptamini si zioa si noaptea si nimic n-au folositu, nadajduindu ca se va inchina tara..."

Deoarece in jurul anului 1673 in Cetatea Sucevei se adapostisera osti poloneze, Dumitrascu Voda in intelegere cu turcii a trimis in iulie 1675 trupe sa distruga Cetatea.

Iata cum povesteste Nicolae Costin intimplarea aceasta: ,,Si au pus prav sub zidurile Cetatii si i-au dat foc, insa prin acesta nu s-au daramat, deci au umplut-o cu lemne si cu paie si dindu-le acestora foc si astfel slabindu-i zidurile din pricina fierbintelii de tot mari, s-au risipit Cetatea". Astfel, vechea Cetate a lui Stefan cel Mare fu prefacuta, scrie dl. Iorga, "intr-un cuptor urias - rug al marefiei noastre cele vechi". (Victor Murariu -Calauza istorica a orasului Suceava -Cernauti 1930).

In urma incendierii cetatii de Dumitrascu Cantacuzino o parte din ziduri s-au risipit. Urmare cutremurului din timpul celei de a treia domnii a lui Duca Voda (1678-1684), care a ruinat si mai mult zidurile, atunci prabusindu-se si turnul cel mare ce-i ziceau oamenii turnul "Nebuisai, adica nu te teme". Era vorba, probabil, de turnul de pe latura de sud.

La sarbatorirea a 400 de ani de la stingerea din viata a lui Stefan cel Mare (2 iulie 1904), cetatea isi pierduse in mare masura aspectul falei de alta data. I se potrivea de minune descrierea pe care i-o facea germanul Wickenhauser: "Vezi acolo, pe malul Sucevei, jeleste o regina parasita. Stralucirea purpurei ei a palit, cununa de aur de pe fruntea ei zace farimata la picioare. In tacere si supunere isi jeleste zilele tineretii, plinge timpurile cind regii ii faceau curte! Asa e Suceava. Citi principi n-au tabarit in jurul ei, citi n-au umblat sa-i cistige cu armata mare gratia ei! Citi regi si imparati n-au incercat sa-i cistige inima! Cit singe a inrosit zidurile ei pentru a o pastra sau cistiga!".

0 comentarii: