Criza economica si universitatile romanesti

In discutia despre impactul crizei financiare asupra invatamantului romanesc se vorbeste aproape exclusiv despre salarii, despre chestiunile ce privesc personalul didactic sau despre costurile de functionare a sistemului. Iar in toata povestea asta exista niste actori institutionali ce stralucesc tocmai prin absenta. Dar paradoxala nu este doar lipsa de reactie sau de atitudine cat faptul ca respectivele organizatii au chiar un rol cheie in peisajul economic al vremii.

Semnalam cu ceva vreme in urma doar una dintre fetele problemei. Bugetul de stat a fost generos iar universitatile n-au ratat momentul. S-au facut investitii serioase in modernizarea spatiilor de invatamant, achizitii de material didactic, mobilier sau instrumentar de specialitate etc., ba chiar cunosc locuri unde practic s-au reabilitat localurile aproape de la 0. Motiv suplimentar de mandrie pentru administratorii universitari, pe langa accesarea finantarilor externe, au inceput sa functioneze mecanisme de tip antreprenorial prin care „s-au facut dotari”.

Dar putine dintre cheltuieli au vizat cresterea performantei universitare… Preocuparile reale pentru insertia socio-profesionala a absolventilor sunt sporadice si lipsite de consistenta. Rezultatele cercetarii concretizate in productia de continut stiintific sunt mediocre. Brevetele de inventii sau patentele comerciale (in cazul specializarilor tehnice) putine si foarte putine. Reusitele academice, absente. Iar daca se intampla cumva sa existe, atunci sunt rodul eforturilor personale, nicidecum al unuia de tip institutional, arareori strategic. Si oricat ne-am amagi, cresterea vizibilitatii internationale ramane doar un obiectiv de realizat…

Functioneaza insa legea compensarii. Chiar zilele trecute citeam despre noi dosare penale deschise pe numele unor profesori universitari. Sau despre cazuri castigate la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de alti profesori impotriva institutiilor din care provin. Sau despre practicile incorecte sau lipsite de onestitate ce abunda in institutiile noastre, indiferent ca este vorba despre fraude intelectuale, despre politici manageriale, despre proceduri de achizitii, de gestiune a resurselor financiare si umane. Si nu in ultimul rand, despre un iluzoriu act didactic de calitate. La care se adauga exercitii de imagine si desuete campanii de relatii publice.

Nu ascund ca mi-as fi dorit sa urmaresc o dezbatere inca inexistenta in mediile romanesti apropo de subiect. Sau o discutie despre consumul (haotic) ce depaseste capacitatea si profitabilitatea unui serviciu public asa cum este sistemul de invatamant.

Cu una sau doua exceptii, inca astept sa aud/citesc despre administratori universitari ingrijorati si de altceva decat de inghetarea posturilor sau a concursurilor pe pozitii didactice. De pilda, ar fi fost interesant sa aflam care sunt rezultatele ce justifica actualul consum (investitiile patrimoniale)… Sau in ce fel numarul si capacitatea profesionala a absolventilor au un aport la mentinerea unei slabe productivitati in domeniile de specializare. Sau, pe de alta parte, care sunt acei absolventi valorizati si valorificati in Romania? Si, in conditiile date, cum justifica membrii corpului academic capitalul de incredere de care se presupune ca au nevoie?

Pentru ca (nu numai) la vreme de criza, investitia in credibilitate e singura care conteaza.

hotnews.ro

Criza economica ii aduce pe copiii capsunarilor acasa

» Peste 100 de elevi din Vaslui s-au intors la scolile din tara de la inceputul anului de invatamant.

Peste 100 de elevi din vaslui care au studiat in unitati de invatamant din strainatate au revenit, de la inceputul anului scolar, in scolile din judet, dupa ce parintii lor au ramas fara locuri de munca in tarile din vestul Europei.
Majoritatea elevilor au revenit in scolile din Vaslui din Italia (55) si Spania (53), acolo unde foarte multe familii din judet au plecat in ultimii ani, pentru a-si gasi un loc de munca.

Oficialii Inspectoratului scolar Judetean (ISJ) Vaslui au declarat ca sunt unele probleme la revenirea acestor elevi, in special legate de inscrierea la scolile unde urmeaza sa invete.

"S-au gasit solutii, prin mutarea lor de la o unitate de invatamant la alta, pentru completarea claselor. Nu se pune problema ca cineva sa ramana pe dinafara. Din ce am discutat cu parintii copiilor, revenirea lor in tara are ca explicatie dificultatile pe care le intampina in strainatate, dupa ce oamenii au ramas fara locuri de munca acolo. Este situatia a peste 90% dintre elevii intorsi acasa", a declarat Gheorghe Ciobanu, inspector general adjunct al ISJ Vaslui.
Reprezentantii invatamantului vasluian apreciaza ca in perioada urmatoare numarul elevilor care si-au urmat parintii in strainatate si acum se intorc din cauza crizei economice ar putea creste, dar ca elevii respectivi nu vor intampina probleme cu readaptarea la invatamantul romanesc.