În timp ce sucevenii îşi caută de lucru prin străinătate - Patronii vor să aducă muncitori din Bangladesh

În timp ce sucevenii îşi caută de lucru prin străinătate

Patronii vor să aducă muncitori din Bangladesh

La Suceava s-a instalat o criză pe piaţa forţei de muncă, apreciată de specialişti drept cea mai mare de la Revoluţie.

Bucovinenii au plecat la muncă în străinătate, iar locul lor ar fost luat de indieni, pakistanezi sau basarabeni. Despre aceste lucruri am discutat cu directorul executiv al Agenţiei Judeţene pentru Ocupare şi Formare Profesională (AJOFM), dl Constantin Şuvăr.

- Domnule director, există o criză a forţei de muncă în judeţ?

- Fără îndoială. De altfel, aş extrapola răspunsul şi aş spune că această criză a forţei de muncă se manifestă la nivel naţional. Poate pentru prima dată, Guvernul recunoaşte că există o criză a forţei de muncă şi caută soluţii pentru atenuarea ei. Se pare că a şi găsit două variante. Una este cea referitoare la forţa de muncă din mediul rural, unde potenţialul trebuie valorificat mai bine. Pe de altă parte, este vorba despre tinerii absolvenţi. Pe parcursul studiilor, ar trebui venit şi umblat la mentalitate, asupra a ceea ce înseamnă muncă. Un ban se poate cîştiga şi în România şi nu este neapărat valabilă sintagma "plec afară şi vin cu bani". Sumele respective, de multe ori, nu sînt peste nivelul celor ce ar putea fi obţinute în ţară.

- Care sînt sectoarele în care se manifestă o asemenea criză?

- Criza afectează toate sectoarele de activitate. Este nevoie de ospătari, de manageri, sudori, tîmplari, electricieni, tinichigii. Să numai vorbim, de persoane cu studii superioare. Avem nevoie de ingineri constructori, mecanici. Cele mai afectate sectoare sînt confecţiile, construcţiile, industria lemnului şi sectorul terţiar, al prestărilor de servicii. Noi nu ne-am plîns niciodată de lipsă de lăcătuşi, constructori, ferari-betonişti, tinichigii, mecanici, dar iată că şi ei au dispărut acum.

- Care ar fi cauzele crizei forţei de muncă?

- Ar fi mai multe cauze. Una deja am menţionat-o şi se referă la acea mentalitate faţă de muncă. O a doua este cea care ţine de nivelul scăzut al salariilor, dar care, cu siguranţă, va creşte în următorii ani. Mergînd pe o logică extrem de simplă, nu se poate face un salt brusc. Sigur că şi patronul şi-ar dori să dea lefuri mari pentru a stabiliza forţa de muncă, să aibă cine să lucreze pentru el. Pe de altă parte, vom intra într-o altă zonă în care investitorii se vor feri să vină în România din cauza crizei forţei de muncă. În Uniunea Europeană sînt identificate circa 25 de milioane de locuri de muncă deficitare şi deja ne orientăm înspre forţa de muncă din alte ţări. În străinătate sînt căutate toate categoriile de personal şi de meserii. Angajatorii externi solicită orice. Sînt căutaţi ingineri, manageri, dar nu avem. Este o criză aproape totală de forţă de muncă, inclusiv de cadre medii calificate.

- Poate şi persoanele fără ocupaţie ar trebui să-si schimbe mentalitatea...

- Este adevărat şi acest lucru. După ce persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, nu se regăsesc şi pe piaţa muncii. Cînd este vorba să muncească, nu mai au aceeaşi dorinţă şi ambiţie. Absolvenţii nu se îndreaptă spre locurile de muncă oferite, esenţiale fiind două aspecte. În primul rînd cel legat de mentalitate, care ţine de cîştigul imediat. Atunci cînd o persoană se prezintă la un angajator, prima întrebare este referitoare la salariu. Pretendentul la o slujbă nu se interesează de condiţiile oferite, programul de lucru, competenţele legate de pretenţiile ridicate. În al doilea rînd, poate nici educaţia nu este cea pentru muncă, nici în familie, nici în şcoală. Este o părere personală şi consider că aici ar mai trebui lucrat. Este esenţial să se înţeleagă că trebuie pornit de la ceva, chiar dacă la început este un salariu mai mic. Dacă patronul vede că angajatul este ataşat firmei, că are interes, sigur va umbla şi la salariu. Stăruinţa, sîrguinţa şi competiţia interpersonală nu mai sînt, parcă, cele care ar trebui.

- În judeţul Suceava există tendinţe pentru importul de forţă de muncă din străinătate?

- Da. Chiar zilele trecute am avut o discuţie pe această temă, solicitantul fiind interesat de procedura ce trebuie urmată pentru a aduce forţă de muncă din Bangladesh, întrucît se pare că nici China nu mai este o soluţie. Au început să se ridice salariile şi la ei în ţară şi nu mai vin în România pentru 300 de euro pe lună. Trebui căutate alte debuşeuri şi ar putea fi pe relaţia Bangladesh, India, Pakistan şi Republica Moldova.

- Au crescut salariile, ca urmare a lipsei de lucrători?

- Au început să crească. Foarte mulţi patroni apelează la AJOFM şi cer, spre exemplu, un sudor, în condiţiile pentru care se obligă să dea 8 milioane de lei vechi în mînă, bonuri de masă, plătind chiar şi contravaloarea transportului. Deci salariile au început să salte, cît de mult este posibil, în aşa fel încît, respectivii angajatori să-şi poată duce la îndeplinire angajamentele din contractele pe care le au. Firmele sînt interesate să-şi păstreze forţa de muncă şi, ca atare, au început să crească şi remuneraţiile.

- Dacă şi lefurile sînt mai bune, trebuie doar chef de muncă pentru o oarece bunăstare...

- Pe plan judeţean cererea de forţă de muncă este evident mare, în toate domeniile. Dar din păcate nu avem ofertă din partea forţei de muncă. Mîna de lucru răspunde foarte greu. Nu aş vrea să greşesc, dar cred că şi munca la negru este o problemă. Altfel, nu pot să îmi explic de ce ar sta un om în toată firea acasă şi nu ar merge la muncă, în condiţiile în care i se oferă o slujbă conform pregătirii. (L.D.)