Zece suflete - în două camere

• O familie cu opt copii din Valea Bourei, comuna Dolheşti Mari, trăieşte din alocaţia copiilor şi munca cu ziua prin sat

• De şapte ani, de când s-a născut cea mai mică fetiţă, părinţii dorm pe podea, pe un aşternut improvizat

• Sărăcia nu i-a împiedicat pe părinţi să-şi trimită toţi copiii la şcoală, unde aceştia au rezultate foarte bune

• Elevii nu au rechizite, nu au ghiozdane, haine, încălţăminte, pentru a păşi în noul an şcolar

În două camere trăiesc zece suflete: părinţii şi opt copii. Este vorba de familia Eugen şi Mihaela Roman, din Valea Bourei, comuna Dolheşti Mari. Cel mai mare copil al familiei, Alexandru, a terminat liceul în acest an, la secţia calculatoare - Colegiul Agricol Fălticeni. Pentru că nu a avut bani, nu s-a înscris la facultate, hotărând, împreună cu părinţii, să-şi încerce norocul în toamnă, la Jandarmerie. Tânărul a făcut naveta în toţi cei patru ani de liceu, şi a purtat o singură pereche de blugi, pe care şi i-a cumpărat din banii câştigaţi după ce a păzit, într-o vacanţă, vacile sătenilor. Este puţin jenat de mediul social din care provine, dar asta nu-l împiedică să fie optimist şi să spere că va găsi un loc de muncă care să-i permită să-şi ajute părinţii şi fraţii mai mici. Cea mai mică surioară, Larisa, are 7 ani, şi se pregăteşte acum să intre în clasa I. Deşi abia aşteaptă să meargă la şcoală, nu realizează câte îi trebuiesc: rechizite, uniformă, ghiozdan, toate acestea lipsindu-i din plin. Georgiana are 16 ani, Adrian are 15 ani şi sunt amândoi în clasa a X –a la Dolheşti, urmând ca la anul să dea diferenţele pentru a continua liceul la Fălticeni. Florin are 17 ani, şi s-a înscris la Colegiul Agricol Fălticeni pentru a-şi completa studiile liceale. Mai are nevoie de o adeverinţă medicală, pentru care trebuie să scoată 20 de lei din buzunar. Încă nu are aceşti bani. Nu vrea să rămână cu 10 clase, ca mama sa, pentru că vede că femeia nu îşi mai găseşte nici un loc de muncă. Mihaela şi Eugen au lucrat la o fabrică din Fălticeni, care între timp s-a închis. Bărbatul suferă de o boală de ficat, în timp ce soţia sa, deşi tânără, are doar 38 de ani, are varice la ambele picioare, care îi produc dureri foarte mari. Alţi trei copii, Ana Maria – clasa a VIII-a, Ciprian – clasa a V-a şi Nicoleta - clasa a IV-a, fetiţă care a terminat fiecare an şcolar cu calificativul „foarte bine”, întregesc familia Roman din Valea Bourei.

• Purcel - din banii adunaţi de copii la cosit

Când am ajuns noi la familia Roman, doi dintre băieţi erau plecaţi după lemne în pădure, iar ceilalţi membri ai familiei se pregăteau să ia prânzul. O mămăligă mare, aburindă, era aşezată în mijlocul mesei, iar castroanele de tablă, aşezate într-o ordine firească, aşteptau să primească tocăniţa de cartofi. „De multe ori, când nu avem altceva de mâncare, fac o mămăligă mare şi cu lapte de la văcuţa soacrei mele mai trece o zi”, ne-a povestit mama copiilor. Nu se jenează să ne povestească faptul că anul trecut, pentru că băieţii ei au cosit la un vecin mai multe zile, au primit un purcel mic, pe care, apoi, l-au crescut şi l-au tăiat de sărbători. Anul acesta nu au mai avut acest noroc. „Au apărut cositoarele”, spun ei, şi nu se mai cere cositul manual. Deşi ei nu au deloc pământ, merg cu mic cu mare să lucreze prin sat la cei „avuţi”, pentru a face bani de navetă, bani de mâncare sau de cele necesare traiului. În fiecare lună sunt obligaţi să-şi cumpere câte un sac cu făină de grâu de câte 40 de kilograme, ceea ce înseamnă 650.000 de lei vechi. De obicei, făina este acoperită din ajutorul social în valoare de un milion de lei vechi lunar. „Ajutorul social ne dă posibilitatea să fim înscrişi la medicul de familie, şi să avem asigurare medicală. În caz că i se întâmplă ceva unui copil, pot să merg cu el la spital”, ne-a mai povestit Mihaela. De-a lungul timpului au mai fost oameni de bine, chiar din ţară, care le-au trimis copiilor câte o hăinuţă, pe care o purtau câte doi, trei fraţi, dulciuri, caiete, dor toate acestea sunt materiale consumabile, care se rup la un moment dat, şi familia nu mai are cu ce să le înlocuiască.

• Au rămas fără frigider şi îngheţată...

Deşi stau în casă atâtea suflete, cele două camere mici sunt curate. Fiecare ştie unde-şi lasă hainele, caietele, cărţile, diplomele de merit, pentru că şi acestea au un loc special în casă. Pentru că nu au nici măcar un aragaz cu butelie, şi fiind călduri foarte mari în această vară, au improvizat în curte o sobă cu plită, unde mai gătesc în zilele caniculare. Copiii sunt cei care aduc lemne cu spatele sau cu căruciorul din pădure. Nu le este ruşine să muncească, dar toţi vor să termine măcar liceul, să obţină un loc de muncă, şi scape de sărăcie. Lipsurile nu i-au înăsprit, nu i-au făcut mai răi sau mai duşmănoşi, dimpotrivă, se poartă curat îmbrăcaţi, deşi modest, se înţeleg şi se ajută reciproc, inclusiv la lecţii.
Singurul obiect electro-casnic din casă, care credeam noi că îi mai ajută pe vremurile acestea căldurose, era un frigider. Din păcate, tatăl copiilor ne-a spus că este stricat. A fost mare supărare în familia Roman, pentru că cei mai mici copilaşi sperau ca frigiderul să-i ajute să-şi facă îngheţată. Pentru Larisa, cel puţin, era foarte simplu: „îmi dă bunica nişte smântână, amestecam cu nişte fructe, puneam zahăr şi puneam totul la frigider. Aveam şi noi îngheţată, pentru că nu ne permitem altfel. Dar acum, dacă s-a stricat frigiderul, nu mai avem nici îngheţată...”.


Cu banii „de dinţi”, mama le-a cumpărat daruri de Moş Nicolae

Anul trecut, o rudă de-a Mihaelei, mama copiilor, i-a trimis nişte bani acesteia pentru a-şi repara dantura, care îi crea mari probleme. Pentru că se apropia Sf. Nicolae, mama copiilor nu s-a putut abţine să nu cheltuiască banii pe cadouri simbolice pentru copiii ei, aşa cum este tradiţia în orice familie, şi a rămas şi în ziua de azi fără dinţi. „O să muncim cu ziua, cum putem, numai să-i ajutăm pe copii să termine cel puţin un liceu. Ceea ce nu am făcut noi, să facă ei. I-am făcut, acum trebuie să avem grijă ca ei să-şi facă un rost în viaţă. Mi-e milă de ei, mai ales de cei care fac câte 3 kilometri naveta, iarnă, vară, până la şcoala din Dolheşti, dar vor să înveţe, şi eu nu pot să-i opresc. Nu avem nici pământ, nici, case, nici averi...le va ajuta doar învăţătura”, a mai povestit femeia.