joi, 1 mai 2008

adevarul despre fotbalul romanesc

Traiectoria fotbalului romanesc in anii care au urmat conflagratiei mondiale si transformarile suferite de acest sport sub presiunea implantarii comunismului in Romania
Modelul rusesc
Teroarea instaurata in societatea romaneasca dupa 1945 a produs monstri si in sport. Locul echipelor aparute firesc, din pasiunea unor oameni competenti, a fost luat de cluburile create la ordin. Actul de nastere al celor doi colosi care au sufocat decenii intregi fotbalul romanesc - Steaua si Dinamo - n-are nimic romantic sau solemn. Romania de la sfirsitul deceniului cinci era independenta doar pe hirtie. In realitate, tara era condusa de oameni trimisi de la Moscova, sprijiniti de diviziile Armatei Rosii care uitasera sa se intoarca. Armata rusa s-a retras de pe meleagurile noastre in 1956, dar vestigiile navalirii sovietice mai dainuie si astazi. Planurile cotropitorilor - abandonate ulterior -, de a transforma Romania si alte tari din estul Europei in republici componente ale URSS, s-au reflectat nu numai in epurarile efectuate printre intelectuali, cooperativizarea taranimii si rusificarea fortata. Pe linga orasele rebotezate Stalin (Brasov) si Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onesti), politrucii au hotarit ca trebuie copiat modelul sovietic si in fotbal. Asa s-au infiintat echipele muncitoresti - cum ar fi Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucuresti, Precizia Sacele, Flacara Ploiesti (actualul Petrolul), FC Onesti, Gaz Metan Medias - si cele militare - printre ele, Steaua Bucuresti, Steaua Mizil, ASA Tg. Mures, CA Cimpulung Moldovenesc, Dinamo Bucuresti, Dinamo Brasov, Dinamo Bacau.
Comunistii au ras echipele de traditie
Adusa pe tancurile sovietice, noua orinduire socialista a fost impusa cu forta si in fotbal. Efectul a fost devastator, pentru ca intregul sistem dupa care se ghida pina atunci lumea sportului-rege a fost distrus. Sub loviturile de baros ale regimului si ale activistilor acestuia - multi dintre ei, cu totul straini de fotbal -, o parte dintre echipele cu faima au fost impinse spre anonimat sau anihilate pur si simplu. Ripensia Timisoara, prima echipa profesionista din fotbalul romanesc, va plati scump aceasta onoare, fiind desfiintata in 1948. Timisorenii au murit glorios, cistigind, chiar in ultimul an de existenta, campionatul national de juniori. Venus Bucuresti, o alta mare forta a fotbalului interbelic, va fi retrogradata, succesiv, din Divizia A pina in Divizia D, unde a murit.
Carmen Bucuresti, echipa celebrului industrias Ionel Mociornita, a avut cintecul de lebada in editia 1946-1947, cind a ocupat locul secund in campionat. La doar citeva saptamini dupa incheierea sezonului, formatia a fost desfiintata la ordinul autoritatilor comuniste, pentru a se face loc nou-infiintatului club al armatei. Chinezul Timisoara, detinatoarea a cinci titluri consecutive de campioana a Romaniei, intre anii 1922-1927, a fuzionat cu CAM Timisoara, dar in 1946 s-a dizolvat. Club Atletic Oradea, singura echipa din Romania care a cistigat atit campionatul intern, cit si cel al Ungariei (in editia 1942-1943), si-a schimbat dupa razboi numele in Libertatea, iar apoi, in ICO. De tavalug n-a scapat nici Unirea Tricolor, formatie cu mare traditie in perioada interbelica. Laureata ultimului campionat dinaintea razboiului (1940-1941) va fi trecuta sub patronajul Ministerului de Interne si, ulterior, unificata cu o alta echipa, Ciocanul Bucuresti, pentru a da nastere clubului militiei
Carmen a fost ucisa de stelisti
La 7 iunie 1947 s-a infiintat la Bucuresti primul club militar din Romania, sub denumirea de ASA (Asociatia Sportiva Armata). Ministerul Apararii a luat aceasta decizie pentru a alinia Romania la modelul rusesc, in care echipele purtind denumirea TSKA jucau un rol foarte important. Echipa armatei a adoptat culorile rosu si albastru si - la fel ca Dinamo - a luat fiinta prin distrugerea unei alte formatii de mare traditie in fotbalul romanesc. Pentru a se face loc nou-infiintatei ASA, a fost desfiintat clubul Carmen, patronat de Ionel Mociornita, unul dintre cei mai mari industriasi ai perioadei interbelice. Din aceasta cauza, gruparea militara si-a atras inca de la inceput antipatia publicului. Un an mai tirziu, titulatura s-a schimbat in CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei). Din 1950 pina in 1961 s-a numit CCA (Casa Centrala a Armatei). Abia dupa aceasta perioada a intrat in vigoare numele de Steaua, sub care este cunoscuta formatia din Ghencea in acest moment.
Pentru a cistiga campionatul din 1953, CCA (Steaua) a desfiintat o echipa
Cei mai buni fotbalisti din tara erau racolati de emisarii gruparii din Ghencea, chiar daca jucatorii nu doreau sa joace acolo. E de pomina abuzul comis in campionatul din 1953, cind ministerul a desfiintat, la finalul turului, echipa Casa Armatei Cimpulung Moldovenesc, care indraznise sa ocupe primul loc, inaintea suratei din Capitala. Valorosul antrenor Francisc Ronnay reusise sa creeze la Cimpulung Moldovenesc o echipa foarte buna, care practica un fotbal modern. Ministerul a desfiintat abuziv echipa si i-a transferat pe cei mai multi dintre jucatori la CCA. Asa a cistigat echipa armatei campionatul din 1953.
Dinamo a calcat pe cadavrul Unirii Tricolor
Al doilea club dintr-un clasament all time al echipelor de fotbal din tara noastra, Dinamo Bucuresti, a luat fiinta din porunca autoritatilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog roman al gruparilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa militiei, a aparut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupari, generalii au calcat pe cadavrele altor doua echipe: Unirea Tricolor Obor si Ciocanul Bucuresti. Cei mai buni fotbalisti de la aceste grupari au fost strinsi intr-o prima echipa, iar restul au fost trimisi in Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat in Divizia A in campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Incepind din 1951, Dinamo incepe sa-si impuna legea in competitia interna. Treptat, in lupta pentru suprematie, vor ramine doar echipele Internelor - Dinamo - si Armatei - Steaua. Va fi, de fapt, o cursa in care cele doua grupari se vor intrece nu numai pe plan sportiv, ci si in abuzuri.

In ciuda aparentelor, fotbalul romanesc pierduse teren pe plan international. Regresul, provocat de imixtiunile politice in sport, avea sa aiba consecinte incalculabile pe termen lung. Din cauza izolationismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pina in 1970, fotbalul autohton avea sa dispara de pe scena internationala.
Anii 80, inceputul sfirsitului in fotbalul romanesc
Paradoxal, declinul fotbalului romanesc a inceput exact in perioada de maxima glorie la nivelul echipelor de club. Marile performante realizate de Steaua, Dinamo si Universitatea Craiova in anii 80 au mascat, de fapt, debutul unei epoci in care abuzurile fusesera ridicate la rang de lege. Centrul national Luceafarul, unde s-au slefuit numerosi juniori deveniti, ulterior, vedete internationale, a fost desfiintat. In paralel, autoritatile comuniste s-au implicat - cu urmari dintre cele mai nefaste - tot mai adinc in campionatul intern. Lovitura de gratie au dat-o chiar corifeii regimului: familia Ceausescu, militia si Securitatea. Echipele ocrotite de capii statului au comis, mai ales in perioada 85-89, nenumarate abuzuri, distrugind campionatul si subminind insasi ideea de competitie. Meciurile aranjate, moda presiunilor, a santajului si tehnicile de corupere a arbitrilor si adversarilor s-au perfectionat in acea perioada. Rezultatele acelor vremuri catastrofale in fotbalul romanesc mai pot fi vazute si astazi in Divizia A.
Stelistii il au pe constiinta pe Mateianu
Steaua era echipa favorita a lui Valentin, fiul dictatorului Nicolae Ceausescu. Toate performantele realizate in perioada 85-89 de echipa militara poarta amprenta acestei asocieri teribile si sint umbrite de politica de forta aplicata in campionatul intern. Meciul FC Bihor-Steaua (2-3), disputat in toamna anului 1988, este relevant pentru felul in care militarii isi indeplineau obiectivele. Istoria acelui meci, povestita chiar de Viorel Mateianu , tehnicianul de atunci al oradenilor, a fost data publicitatii in exclusivitate de Evenimentul zilei.
N-am avut voie sa batem pe Steaua, Dinamo, Victoria. Asta a fost tragedia intregului fotbal romanesc, nota Mateianu. Pe 25 septembrie 1988, FC Bihor primea acasa vizita stelistilor. Formatia oradeana, nou-promovata, fusese deja avertizata sa nu se opuna. Cu toate acestea, Mateianu a indraznit sa sfideze regimul si familia dictatorului. Generalii de la Bucuresti si demnitarii judetului aveau sa devina furiosi constatind ca, in teren, gazdele opun rezistenta! FC Bihor a intrat la pauza in avantaj: 2-1. Repriza a doua a fost de cosmar. In caietele sale, Mateianu rememoreaza acest incident care i-a marcat nefast viata, declansindu-i boala ucigasa. Doresc sa informez opinia publica fotbalistica si pe sustinatorii FC Bihor Oradea ca, in 1988, noi n-am pierdut cinstit jocul cu Steaua, ci numai la ordinul primului-secretar Sorcoiu si al adjunctului acestuia, Vulturar, amenintati la rindul lor de Ilie si Valentin Ceausescu cu pierderea scaunelor.