Fotbal >> Remember- O generaţie de excepţie!

Cei trecuţi binişor de prima tinereţe îşi amintesc de momentul în care Chimia Suceava a reuşit finalul sezonului fotbalistic 1965-1966, să promoveze în Divizia B. Formaţia Sucevei din urmă cu patru decenii avea aceleaşi caracteristici de joc ca şi formaţia CSM-ului din anii 70-80. Ambiţia, dăruirea în teren, respectul pentru suporteri care au răspuns pe măsură, umplând tribunele Stadionului Areni până la refuz, fiind de-a lungul acelor ani al 13-lea jucător al formaţiei sucevene. După promovare, în vara lui 66, pentru a se putea ridica la nivelul celui de-al doilea eşalon valoric al fotbalului românesc, Chimia Suceava a transferat câţiva jucători experimentaţi, reuşind să formeze una dintre cele mai redutabile echipe pe care le-a avut meleagurile bucovinene. Din „vechea gardă”, mai precis din echipa care a reuşit promovarea sub comanda doctorului Frânculescu, în lotul divizionarei B au rămas: Sisac, Petcu, Arhire, Tudor, Vicovan, Belizna, Roşu, Nicolau şi Barcău. Au venit la Suceava: Nedelcu (Foresta Fălticeni), Teodosiu (Ştiinţa Galaţi), Gavrilă (Olimpia Satu Mare), Stere, Anton, Buzatu şi Pavel (Metalu Bucureşti), Mărculescu (Poiana Câmpina), Gheghi (Progresul Bucureşti), şi Danileţ (Vagonul Arad), revenit acasă după ce a făcut armata.

Trebuie să remarcăm faptul că şi atunci, ca şi acum, „oamenii de partid şi de stat”, cei care au fost cu adevărat cu sufletul alături de fotbal, au contribuit din plin la constituirea unei echipe care va avea în următorii ani un cuvânt de spus, în fotbalul românesc. Directorul Bilius şi ing. şef Valentin Stănescu (de la IGO Suceava), directorul Şenchea de la CCH Suceava (unde erau angajaţi o mare parte dintre fotbalişti) sau la fel de importanţii domni Panaitiu sau Teodorescu, sunt câteva persoane fără de care echipa timpului n-ar fi putut aduce renume Sucevei. O mare importanţă la construirea echipei anului 1966 a avut-o faptul că la conducerea tehnică a fost adus „nea” Valerică Neagu, a fost component al echipei Dinamo Bucureşti, un antrenor şi un exemplu personal de dăruire şi moralitate.

Debutul în Divizia B pentru Chimia nu a fost unul reuşit, FC Bacău cu Titi Teaşcă la conducere, a învins la Suceava cu 0-2. Lipsa de omogenitate a lotului sucevean s-a făcut simţită din plin şi a fost principalul factor ce a determinat şi înfrângerea din deplasare din etapa următoare, de la Paşcani, meci în care a învins Suceava cu 1-0. În aceste condiţii, după acele meciuri pierdute, partida din etapa a III-a a Seriei I din Divizia B, de pe Areni, între Chimia Suceava şi Ştiinţa Bucureşti („strămoşul” echipei Sportul Studenţesc) a căpătat o importanţă deosebită. Trebuie spus că la Bucureşteni, în primul „11” evoluau pe atunci Mircea Lucescu, jucător în naţionala României, Ciornoava sau Mircea Rădulescu (actualul director al Şcolii Naţionale de Antrenori).”Ne-am mobilizat exemplar şi am reuşit să ne ridicăm la nivelul adversarilor. Stere l-a marcat perfect pe Lucescu iar Zoro Gravrilă a marcat golul unei victorii de mare onoare pentru noi”, şi-a amintit căpitanul echipei sucevene de atunci, Constantin Gheghi. După acest succes moralul jucătorilor Chimiei a fost de neclintit şi nicio echipă din serie nu a mai reuşit să ne învingă până la sfârşitul turului. Parcursul bun din campionat a fost dublat de o comportare deosebită a Chimiei Suceava în Cupa României, învingând şi în această competiţie tot ce i-a stat în cale până în primăvara întâlnirilor cu divizionarele A.

„Îmi aduc aminte că în acei ani se marcau puţine goluri, în această situaţie fiind chiar noi, care am avut în avanposturi trei extreme dreapta pe poziţii de vârfuri de atac: Nicolau, Teodosiu şi Buzatu. Am terminat turul pe primul loc cu un golaveraj de excepţie, 12-6, mai ales datorită faptului că am avut o apărare de fier cu Nedelcu, Mărculescu, Gheghi, Stere, dublată de doi portari excelenţi, Sidac şi Petcu, de care, mai ales pe teren propriu, nu trecea nimeni. Bucuria de a înscrie a fost extraordinară pentru mine şi am avut satisfacţia în cel puţin patru ani, să înscriu prin lovitură de cap la cornere sau lovituri libere, acestea fiind specialitatea mea” a completat Titi Gheghi. În 2008, iubitorii fotbalului sucevean vor sărbători 42 de ani de când Suceava a pornit drumul spre marea performanţă, cu o echipă adevărată. Să nu-i uităm pe bătrânii fotbalişti, azi oameni cu tâmple albe, departe de imaginea atletţilor de altădată, care au ţinut piept gloriilor fotbalului românesc în campionat şi Cupa României. Tânăra generaţie de suporteri şi împătimiţi ai sportului ar trebui să nu uite că bunicii şi taţii acum cam gheboşi şi pisălogi au fost sportivi adevăraţi. Dar, mai ales suntem toţi datori să nu-i uităm pe cei care ne zâmbesc acum numai în fotografii...