joi, 19 iunie 2008

„Nu ştiţi cu cine vă puneţi! Vă puneţi cu dracu’!”

Reacţii



Articolul „Peste 500 de câini, „dispăruţi” din adăpostul de la Dragomirna”, publicat în ediţia de ieri a Monitorului de Suceava a stârnit reacţii aprinse, în special din partea proprietarei fostului adăpost, Eugenia Ieş, care a început să sune în toate părţile, încercând să determine o retractare a celor spuse referitoare la activitatea ei de protejare a câinilor vagabonzi.

Printre cei sunaţi ieri de Eugenia Ieş, administratorul Asociaţiei BrunoPet, desfiinţată în 2007, a fost şi redactorul şef al Monitorului de Suceava, Tiberiu Avram, căruia, pe lângă ameninţările cu acţionarea în judecată a ziarului, i-au fost spuse următoarele:

“Aţi luat bani de la primar să mă calomniaţi. Aţi publicat declaraţia directorului Andronache, care minte cu neruşinare. Nu ştiţi cu cine vă puneţi. Vă puneţi cu dracu’!”.

Presiuni au fost făcute şi asupra fostului inspector în cadrul Biroului de Sănătate a Animalelor, Lucian Covaciu, care ne-a sunat ieri la redacţie, nemulţumit că este prins la mijloc într-o problemă spinoasă şi că acum riscă să fie tras la răspundere, pentru că ar fi furnizat informaţii publice, în loc ca acestea să treacă întâi pe la purtătorul de cuvânt al DSV şi pe la şeful acestei instituţii.

Deşi a reconfirmat informaţiile referitoare la numărul de câini trimişi peste hotare (maxim 60 exemplare), în perioada în care el a fost inspector zonal, a spus că probabil mai mulţi câini au fost trimişi spre adopţie înainte de jumătatea anului 2006, când inspector zonal, responsabil cu activitatea BrunoPet, era doctoriţa Lăcrămioara Vieru.

Precizăm faptul că Lăcrămioara Vieru a fost consultată în această problemă înainte de scrierea articolului de ieri, atunci precizând că nu are informaţii despre astfel de adopţii şi că cel care s-a ocupat de această activitate a fost colegul ei, Lucian Covaciu.

Reacţii şi comentarii

Telefoanele date nu au fost singurele reacţii ale celor care au reprezentat Asociaţia BrunoPet. Pe site-ul cotidianului nostru, www.monitorulsv.ro, la articolul respectiv, au fost postate numeroase comentarii prin care, pe lângă injuriile proliferate cu mult curaj, bineînţeles sub protecţia anonimatului, există şi două comentarii semnate Eugenia Ieş.

În primul din ele, cu titlul „Mârşăvie”, printre altele, se spune: “Cuştile au fost executate de d-l Vatamaniuc, telefon 0744392357- şi plătite de mine. Vom prezenta în instanţă facturile. Mai mult, la închiderea adăpostului, atât cuştile cât şi şi gardurile de plasă sudată şi toate materialele refolosibile au fost donate adăpostului Primăriei.... Marian Andronache minte cu neruşinare, singurul ajutor primit de la Primăria a fost faptul ca mi-a împrumutat timp de două zile un generator de curent şi m-a scutit de o taxa de 7000 lei când am introdus curent electric(pe banii mei)”.

Nu doar că se contrazice singură, recunoscând că a primit totuşi ajutor de la Primărie, deşi nu menţionează şi de lucrările prestate de oamenii Primăriei (ex. sudura gardului, la care a şi fost folosit acel generator de curent de care se pomeneşte în comentariu), ci face referire şi la o problemă care nici măcar nu a fost adusă în discuţie, referitor la ce s-a întâmplat cu lucrurile adăpostului, după ce l-a desfiinţat.

Într-adevăr, acestea au fost donate, dar nu Primăriei, ci Asociaţiei Proanima, din care Eugenia Ieş a făcut parte înainte de a-şi înfiinţa propria asociaţie, iar în prezent sunt utilizate la adăpostul municipalităţii, din lunca Sucevei, în baza parteneriatului pe care îl are cu ProAnima.

De asemenea, tot în comentariu se precizează că „Toţi banii primiţi în trei ani - şi care nu însumează nici pe departe 40 000 euro, au trecut prin bancă şi au făcut obiectul mai multor controale fiscale”.

Reamintim că, cu o zi în urmă, Eugenia Ieş, de meserie profesoară, susţinea cu tărie: “Am avut o meserie foarte bănoasă şi tot ce s-a făcut la adăpostul din Dragomirna a fost pe cheltuiala mea”.

Într-un alt comentariu semnat Eugenia Ieş se mai precizează “accesaţi site-ul brunopet.de unde veţi găsi pozele tuturor căţeilor care au plecat în Germania precum si numele persoanelor care i-au adoptat si telefoanele acestora”.

Numai că pe site-ul respectiv sunt prezentaţi câinii aduşi în Germania de la adăpostul din Miercurea Ciuc, nu de la cel din Suceava, după cum este clar precizat în majoritatea paginilor site-ului. În plus, pozele cu câini care stau într-o cuşcă sau dincolo de un gard nu reprezintă o dovadă a adoptării lor în Germania, ci acest lucru ar trebui să reiasă din actele oficiale pe care asociaţia este obligată să le facă, pentru a putea transporta animale peste graniţă.

Când actele vor demonstra că cei 600 de câini despre care Eugenia Ieş afirmă că i-a dat spre adopţie peste hotare chiar au ajuns în sânul unor familii străine, iar alţii 200 (conform declaraţiei ei, aproximativ 800 de câini au trecut prin adăpostul de la Dragomirna) au fost adoptaţi la noi în ţară, nu vom mai pune la îndoială bunele ei intenţii şi realizările proprii.