Nenorocit de un vaccin

Neglijenţă

Un tânăr din Vadu Moldovei, Ioan – Ciprian Roman, în vârstă de 17 ani, nu poate să meargă şi este paralizat pe partea dreaptă, din cauza unui vaccin care i-a fost administrat greşit în copilărie.

La vârsta de şase luni, copilului i s-a făcut vaccinul DTP (diftero-tetano-pertusis), care i-ar fi afectat un nerv. Ciprian s-a născut prematur, la şase luni şi jumătate (având o greutate de doar 900 de grame) astfel că, înainte de a i se administra vaccinul, ar fi fost obligatoriu să i se facă un control amănunţit. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Mai mult, copilul era să-şi piardă viaţa, dacă mama sa, Nina- Mihaela, nu ajungea cu el de urgenţă la Spitalul din Fălticeni. Copilul şi-a revenit, dar încă de atunci i s-a spus mamei că „dacă nu va muri, copilul va avea de suferit, va fi handicapat toată viaţa”.

Cinci operaţii şi anestezie generală

Sunt aproape 17 ani de când această mamă şi copilul ei umblă prin spitale, cheltuiesc milioane de lei, iar Ciprian tot nu s-a făcut bine.

Adolescentul suferă de parapareză spasmică (tremură foarte tare, merge cu genunchii îndoiţi ajutat de un cadru sau susţinut de o altă persoană şi nu are un echilibru bun), este paralizat pe partea dreaptă, dar scrie şi poate să lucreze pe calculator cu mâna stângă. El poartă permanent un dren peritoneal (asigură evacuarea secreţiilor peritoneale).

În 2003, tânărul s-a simţit foarte rău şi a suferit o a doua intervenţie chirurgicală pentru schimbarea drenajului.

„Ciprian are piciorul stâng mai mic cu cinci centimetri. A suferit cel puţin cinci operaţii cu anestezie generală, pe lângă internări de luni de zile prin spitale. După ce a suferit mai multe intervenţii chirurgicale pentru alungire de tendon, singura lui şansă este să obţină o proteză de şold – endoproteză, care costă 3.200 de euro”, ne-a spus mama băiatului.

Îl sperie boala

Nina Mihaela Sandu Tatarciuc ne-a povestit că fiul ei a fost operat prima oară la trei ani şi jumătate, de hidrocefalee (dilatarea ventricolelor din creier).

Cu toate că are grad de handicap grav cu însoţitor, Ciprian a absolvit, anul trecut, clasa a VIII –a, la o clasă normală, fiind un elev silitor.

Este înscris, acum, la Grupul Şcolar Agricol Fălticeni, secţia contabilitate, cursuri fără frecvenţă.

Tânărul este din ce în ce mai deprimat, mai ales că ceilalţi colegi au plecat pe la diverse licee, se întâlnesc foarte rar, iar el este obligat de boli să stea acasă.

„Eu nu mă arăt faţă de el că sunt disperată. Îi spun mereu că vom face operaţia şi va reuşi să meargă singur, cât de cât, să nu ajungă într-un scaun cu rotile. Uneori îl cuprinde disperarea şi îmi spune că - dacă nu va mai putea merge pe picioarele lui, nu are rost să mai trăiască. Mă sperie..., să nu-i vină gânduri necurate, Doamne fereşte!”, ne-a mai povestit femeia.

Lista de aşteptare

Ciprian Roman necesită urgent o proteză de şold, pentru a putea merge singur.

Endoproteza costă 3.200 de euro, bani pe care familia acestui tânăr nu-i are. Veniturile familiei sunt de aproximativ 600 de lei, la care se adaugă o pensie alimentară în valoare de 75 de lei lunar, ce vine de la tatăl lui Ciprian. Acesta s-a speriat de boala fiului său şi a părăsit domiciliul pe când copilul avea doar şase ani. După acea dată, bărbatul şi-a vizitat de puţine ori copilul, şi nu i-a mai ajutat aproape de loc.

Ciprian Roman este aşteptat cât mai repede la Centrul medical Colentina - Bucureşti, de către profesorul universitar doctor Andrei Firică, pentru a fi operat. Înaintea lui, pe lista de aşteptare pentru operaţie şi montarea protezei de şold, se află alţi 80 de pacienţi care nu pot să meargă, fiind în aceeaşi situaţie ca şi Ciprian. Ce-i ţine pe aceşti oameni departe de spital? Lipsa banilor. Mama lui Ciprian ne-a spus că pe 6 Decembrie, de Sfântul Nicolae, a vorbit cu profesorul Firică, care i-a spus că dacă are cei 3.200 de euro să vină cât mai repede la Bucureşti pentru operaţie. Recuperarea postoperatorie o va suporta Centrul medical, cunoscând situaţia tânărului.

„Ştiu că nu va putea fi perfect sănătos, dar măcar să poată merge fără însoţitor, să meargă la şcoală, să îşi facă un viitor. Îi place mult să lucreze pe calculator, deşi nu are unul acasă, doar ce a învăţat la şcoală, cu mâna stânga, dar îi place să şi citească. De doi ani şi jumătate aşteptăm această proteză”, ne-a povestita femeia.