Zilele trecute am citit un mesaj pe care mi l-a lasat un elev de la fosta scoala... "doamna profesoara [...] este adevarat ca nu mai predati la scoala noastra ?" si m-a cuprins un sentiment de vie nostalgie; in tot acest timp nu am realizat faptul ca voi preda intr-o alta institutie, ca ma voi desparti de elevii pe care i-am avut in Suceava si ca nu voi mai face parte din acelasi colectiv... m-au napadit amintirile si am derulat, succesiv, in minte episoadele cele mai fierbinti care mi-au intinerit inima. Orele in care am depus foarte multa munca, pregatirile pentru serbari, sutele de fotografii care nu vor trece cu vederea de-a lungul timpului, lectia deschisa care mi-a dat forta sa depasesc momentele de timiditate excesiva, ziua de 1 Iunie care mi-a trezit in inima emotiile copilariei, a viselor, dintr-un alt ceas, a jocurilor si a chitcaielilor, concursurile scolare, diplomele cu un scris caligrafic sa ramana in amintire, prima si ultima saptamana de diriga', imaginea vie a Frantei, colindele care parca au sunat mai curat in aceasta scoala, supararea elevilor ca voi pleca... nu le pot uita! In veci...
In urma mea ramane un blog care va fi iubit de voi, elevi si profesori si care poate (sper!) va fi continuat de altcineva... pana atunci, mult succes in noul an scolar si note mari la examenele ce va asteapta!
Semnat: prof. Oana Dima