Bătrînii nimănui de la Pojorîta

Nu-i mai vrea nimeni. Sînt bătrîni, bolnavi şi singuri, în grija unor străini asupra cărora au transferat involuntar sentimente ce le-ar fi împărtăşit, cu disperarea înecatului ce se agaţă de un fir de pai, unui fiu, unei fiice, unui nepot. Inutili şi neputincioşi în lume, s-au retras, elefanţi ce-şi simt sfîrşitul aproape, într-un loc în care, pînă în ultima zi de viaţă, să nu fie nimănui o povară. Cîţiva au ales asta, alţii n-au avut de ales. Cu mintea răvăşită de boală sau trupul obosit de ani, bunicii aceştia ajung să trăiască hrănindu-se din amintirile unei vieţi normale sau nefericite şi tînjesc, oricum ar fi fost ele, după locurile şi vremurile de altădată.

"Ştiţi cînd tînjesc? De sărbători... De Crăciun sau de Paşti... Deşi în cămin se face tot ce se face în casă, în familie, brad de Crăciun, ouă roşii de Paşti, ei tînjesc. Devin nervoşi şi neliniştiţi şi abia ne înţelegem cu ei", ne‑a spus Ruxandra Gorodea, directorul Centrului de Asistenţă şi Îngrijire Pojorîta. Noi o să-i spunem aşa cum îl cunosc mai toţi sucevenii, căminul de bătrîni de la Pojorîta.

Nu numai Dumnezeu are grijă de bătrîni

70 de femei şi bărbaţi, cu media de vîrstă de aproximativ 80 de ani, bătrîni cu handicap mintal, fizic şi neuropsihic, sau cazuri sociale, încă pe picioarele lor, imobilizaţi în cărucior sau la pat, sînt în îngrijirea statului la căminul de la Pojorîta. Unii suferă de boli grave, fatale şi ireversibile, bolile bătrîneţii cum sînt scleroza, Alzheimer, cancer, alţii de boli neurologice fără "vîrstă" agravate cu trecerea anilor. Provin din medii sociale diferite, mai "domni" şi mai puţin "domni", cu caractere dintre cele mai diverse, adultul de altădată cuminte sau vicios, decent sau mai prost crescut lăsîndu-şi amprenta definitiv şi asupra bătrînului de astăzi. Toţi au probleme medicale, dar la Pojorîta se moare "cu măsură", cîte aproximativ şase persoane pe an, pentru că nu numai Dumnezeu are grijă de bătrînii de aici.

Ei locuiesc în dormitoare cam suprapopulate din cauza lipsei de spaţiu, dar extrem de curate, îngrijite, luminoase, în care fiecare şi-a creat colţul lui cu poze, obiecte personale, amintiri. Bucătăria, în care s-a păstrat, pe lîngă plita electrică şi cea veche, din teracotă, este lună. Sala de mese de la parter are un aer intim, ca şi cel din sufrageria bunicii. "Fondurile alocate anul acesta ne vor sili să fim extrem de economi şi cumpătaţi. Risipitori însă n-am fost niciodată, dar mîncarea bună şi consistentă nu ne-a lipsit. Cînd am venit aici acum 16 ani ciorbele se făceau din tocană şi ghiveci. Acum, numărul de calorii la o masă îl egalează uneori pe cel din meniul unui sportiv", a spus directoarea Gorodea.

Greu de imaginat ce s-a putut face din clădirea Pavilionului 1, veche de peste 80 de ani, pentru a arăta cum se prezintă acum. Interioarele sînt reparate, vopsite, lambrisate, scările din lemn, refăcute. Pe jos este parchet melaminat, grupurile sanitare sînt faianţate, toate în aşa fel încît "ridurile" clădirii construite în 1927 au fost "tratate" şi bine ascunse. Anexele (magazia şi spălătoria) preluate de la Agenţia pentru Persoane cu Handicap odată cu pavilionul, în 1990, sînt de nerecunoscut. În imobilele altădată cenuşii şi crăpate, în care mişunau de plăcere rozătoarele, cu lemnăria mîncată de cari, miroase acum a odorizante şi balsam de rufe. "Am vrut să le creăm un ambient familiar. Să nu simtă diferenţa între casa lor şi cămin. Noi nu avem un interior de spital. În plus, eu îi consider pe aceşti bătrîni ca şi părinţii mei. Mama are 84 de ani, aşa că ştiu ce înseamnă să fii bătrîn", a mai spus dna Ruxandra Gorodea.

Pribegi în alte case

În Pavilionul 2, investiţiile au secat pentru că, după 3 ani cît Consiliul Judeţean a plătit chirie, imobilul va trebui cedat peste cîteva luni proprietarului. Din octombrie, peste 40 de bătrîni nu mai au unde sta şi vor trebui să-şi caute altă "casă". Nu se ştie încă sigur unde vor pleca ei, în alte centre poate, în alte imobile ce vor aparţine administrativ de cel de la Pojorîta... Singura certitudine este însă că, în toamnă, Pavilionul 2 va trebui eliberat pentru proprietarul ce l-a cîştigat în anul 2005, prin hotărîre judecătorească, şi acum îl vrea înapoi.