Rezultatele obţinute de sportivii români la Olimpiada de la Beijing au stârnit vii controverse în lumea sportului şi nu numai aici. Unii au spus că sunt prea puţine medalii, alţii au afirmat că performanţele sunt relativ bune menţinându-se la un nivel constant în raport cu apariţia mai multor ţări pe firmament, oricum toţi au realizat faptul că trebuie căutate cauzele pentru care nu am mai trăit bucuriile din 1996 Atlanta sau 2000 Sydney. În mod clar, câteva din cauzele pentru care nu am reuşit mai mult sunt faptul că nu avem baze sportive suficiente, iar cele pe care le-avem sunt “antice”, o alta fiind micşorarea drastică a bazei de selecţie faţă de alte perioade de timp.
Orice antrenor sau căutător de talente încearcă să găsească printre elevii din ziua de azi viitorii performeri. În ultimii ani acest lucru a devenit din ce în ce mai dificil pentru că copii şi tinerii din ziua de azi nu mai fac sport. Este adevărat şi faptul că unii dintre ei preferă “musculatura” dată de tastele de la calculator în loc de un meci de baschet, însă în opinia noastră cauza este dată de împuţinarea jenantă a orelor de educaţie fizică şi sport din învăţământul românesc. Poate că sunt persoane care nu cunosc faptul că la clasele I-VII se fac câte două ore de educaţie fizică şi sport pe săptămână, la fel ca şi la clasele a IX-a şi a X-a, în timp ce la clasa a VIII-a şi la clasele a XI-a şi a XII-a se face doar o singură oră de sport pe săptămână.
Sigur că orice părinte ar dori ca fiul sau fiica sa să se descurce cât mai bine în viaţă şi mizează, puţin cam anacronic totuşi, doar pe studiu. În mod clar există şi tineri care nu au talent la sport, dar sunt şi tineri care ar dori mai mult dar nu au această şansă. Mai mult chiar, grecii aveau o vorbă extrem de utilă care a dăinuit în timp şi nu de pomană, “mens sana in corpore sano”, care se traduce oarecum prin faptul că şi cei mai studioşi trebuie să-şi aerisească creierul. În ultima perioadă, Uniunea Europeană, în care şi România a intrat cu mândrie, a recomandat celor care se ocupă de destinul copiilor şi tinerilor introducerea a trei ore de educaţie şi sport la toate nivelele. Sigur, bazele sportive pe care le au instituţiile de învăţământ româneşti nu se ridică la nivelul celor din Germania, Franţa sau Spania, dar trebuie început totuşi de undeva pentru a creşte starea de sănătate şi de elan a tineretului românesc.
“Pentru un copil sau un tânăr să faci câte 6-7 ore de specialitate pe zi şi pe parcursul săptămânii să ai doar o singură oră în care să te poţi destinde este realmente inuman. În mod sigur niciun profesor de educaţie fizică şi sport nu ar dori să aibă ceva în plus în detrimentul colegilor săi de la alte discipline, însă este păcat pentru tinerii din ziua de azi că nu se pot afirma şi în sport. În toate ţările din Europa se fac mai mult de trei ore de sport pe săptămână, ba chiar sunt unităţi de învăţământ în care copiii şi tinerii au ore speciale de nataţie sau de alte discipline sportive la alegere. Trebuie încercat de îmbunătăţit constant baza sportivă a unităţilor de învăţământ din România pentru că există copii şi tineri extrem de talentaţi care nu au unde să se desfăşoare. Aş merge mai departe chiar şi aş menţiona faptul că tinerii care doresc să aprofundeze un sport sau să aibă ocazia să practice un sport sau jocuri sportive trebuie să aibă această şansă în orice unitate de învăţământ.
Poate că trebuie să medităm puţin şi să recunoaştem faptul că ne-am grăbit să desfiinţăm orele de