1 Decembrie Rădăuţean

Ziua Naţională a Romaniei. Cu toate acestea am găsit lucruri mai importante de făcut decât să stau în casă şi să mă uit la tembelizor ca să văd zecile de parade militare din zecile de oraşe din ţară unde s-a organizat aşa ceva. N-am fost prea interesat. Ideea că avem cea mai puternică armată din Europa Centrală şi de Est (exceptând, bineînţeles, Rusia şi Turcia despre ale cărei dotări militare nu ştiu prea multe, preocupându-mă, momentan, mai mult literatura ei) mă lasă rece, atât timp cât această fenomenală armată ară terenuri agricole cu MIG-uri şi prefera second-hand-urile occidentale pentru a face paradă cu ele.

Astfel am ieşit la plimbare prin micul orăşel bucovinean, mi-am cumpărat un fes ca să nu mă tragă curentul pe la urechi, o lamă de ras şi un parfum ca să mă fac (şi să put) frumos să moară femeile după mine şi duşmanii de ciudă, şi să mai iau pulsul cetăţii pe care, din păcate, o vizitez destul de rar.

Însă nu pierd niciodată mare lucru atunci când sunt plecat. De acest fapt mi-am dat seama în mod evident citind săptămânalul de Rădăuţi care are opt pagini destul de plictisitoare, oamenii ăia neavând ce să scrie chiar dacă au la dispoziţie o săptămână întreagă, singurul care mai condimentează săptămânala apariţie fiind, bineînţeles, geniul anarhist şi psihico-sportiv care se semnează pe măsură, Corvin, acest CTP al presei locale. Da’ luaţi-vă DEX-ul lângă voi dacă vă apucaţi să-l citiţi, că-i place să bage în propoziţii cuvinte întortochiate şi nou asimilate în vocabularul propriu.

Trecând prin faţa controversatei statui, era să vomit. Nu de la mâncarea grea la ficat, de la hipotensiunea de 10 cu 5 ce mă caracterizează sau de la vreun miros pestilenţial de popă (chiar dacă treceam prin faţa celei mai vechi biserici de piatră din ţară), ci din cauza faptului că ţinea un discurs acel oltean bucovinizat, doctor în istorie, de-i zice Olaru, cu mândra-i căpăţână plecată spre stânga într-o incercare cronică de a-şi iriga emisfera masculinităţii, simţind, probabil în mod inconştient, că are probleme la acest capitol.

În faţa eminenţei sale cenuşii erau aliniaţi pompierii, în rândurile cărora se aflau, bineînţeles, şi piţipoance, femei, două dintre ele păzind încă de dimineaţă Monumentul Eroilor. De atâta efort uneia i s-a făcut şi rău, sau poate că patriotismul era de vină, a dat ochii peste cap de parcă se afla noaptea târziu cu Mircea Badea şi s-a prelins pe jos. Salvare, chestii-trestii. Dar dacă izbucneşte un incendiu, ce poate, fraţilor, să facă pompieriţa aia??? Pe când eu, dacă vreau să mă fac pompier, nu am loc, nu încap pe plan local din cauza piţipoancelor care leşină de la stat prea mult în picioare în timp ce păzesc coroane de flori din plastic, plătite fiind din banii noştri.

Tot din prea multă suprasolicitare patriotică, un copilaş a făcut ceea ce se cheamă caca în pantaloni, taman în timpul discursului acelui personaj plin de patos mai sus amintit. Copiii au o inteligenţă psihologică remarcabilă...

Prin urmare am preferat să mă întâlnesc cu un bun prieten şi să ne petrecem restul Zilei Naţionale bând bere şi mâncând pizza la Orso Bruno, acolo unde domnesc cele mai toante chelneriţe din întreaga Bucovină de Nord şi de Sud, flecărind (ce altceva am fi putut face?) despre adevăratele fapte patriotice de care istoria României este totuşi plină, despre partizanii din ţară şi, în particular, din Bucovina, de la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial şi din timpul perioadei comuniste, sătui fiind de discursurile bombastice ale celor care se dau mari patrioţi de 1 decembrie şi care de pe 2 decembrie revin la activităţile lor furăcioase de români „postcomunişti”.

Cristi, pregăteşte-ţi banii, că pariul privind C.E. de fotbal e ca şi câştigat. Să nu mă mai contrazici niciodată, obraznicule!

P.S. O profă se apropie sfioasă de studentul Cristi înconjurat de fete. „Dar tu nu stai printre baieţi?”, „Nu”, „Şi nu te simţi exclus?”, „Nu”, „Înseamnă că ai o personalitate puternică”...

Eu, unul, nu neg lucrul ăsta, nu ştiu cine ar putea să-l nege, mă intrigă, însă, acea relaţie de cauzalitate...