Fără despăgubiri
În timp ce în străinătate, pacienţii nemulţumiţi de prestaţia medicilor primesc frecvent sume de bani uriaşe, în Suceava nu s-a auzit de nici un caz în care bolnavii care au avut de suferit din cauza erorilor profesionale comise de cei obligaţi să se ocupe de sănătatea lor, să fi primit despăgubiri financiare.
Din acest punct de vedere, judeţul nostru se află exact la polul opus, având în vedere că pentru cazurile de malpraxis nu se găsesc vinovaţi şi, ca atare, nu se plătesc daune materiale sau morale.
Deşi doctorii au asigurări care acoperă riscul de malpraxis, fiind obligaţi să le cumpere, iar erorile medicale sunt des întâlnite, păgubiţii nu primesc nici un ban.
Asigurările de malpraxis ale medicilor ar trebui să-i protejeze şi pe pacienţi, dar până acum protecţia a funcţionat doar teoretic.
Fie că nu ştiu ce drepturi au, fie că sunt dezarmaţi de procedurile greoaie pe care trebuie să le urmeze pentru reclamarea unui caz de incompetenţă în rândul medicilor sau că cei desemnaţi să dea verdicte nu soluţionează dosarul în favoarea lor, accesul pacienţilor la obţinerea de despăgubiri este obstrucţionat.
Cazurile de malpraxis se rezolvă numai în instanţă, care poate emite, în funcţie de situaţie, hotărârea judecătorească de despăgubire a pacientului.
Firmele: „În Occident, oamenii îşi fac asigurări din conştiinţă şi educaţie, la noi, din obligaţie”
Daniel Petrariu, directorul societăţii de asigurări ASTRA Suceava, arată că firmele de profil acordă despăgubiri pentru cazurile de malpraxis medical, în conformitate cu riscurile şi limitele de răspundere profesională prevăzute în contract şi cu decizia instanţelor de judecată.
Sursa citată explică faptul că poliţele de asigurare acoperă prejudiciile aduse ca urmare a unor acte de malpraxis, dar condiţia de bază pentru acordarea de despăgubiri este ca persoana păgubită să facă dovada dreptului la despăgubire.
„Noi suntem pregătiţi să preluăm riscuri multiple la sume foarte mari. Din păcate, culpa medicală este foarte greu de dovedit, iar pentru a primi banii care li se cuvin victimele au nevoie de o sentinţă în instanţă”, punctează Daniel Petrariu.
El menţionează că, în cazul producerii unor erori profesionale de către personalul medical, cuantumul sumelor acordate ca despăgubire diferă în funcţie de valoarea asigurării.
Orice cadru medico-sanitar, doctor, asistent, farmacist etc., poate negocia o limită de răspundere profesională mai mare, faţă de cea minimă prevăzută de lege. În plus, angajaţii din Sănătate pot solicita introducerea în contractul de asigurare a anumitor clauze suplimentare prin care riscurile la care se expun prin exercitarea profesiei să fie acoperite.
Problema este că astfel de asigurări costă mai mult, iar majoritatea cadrelor medico-sanitare le evită, preferând să le achiziţioneze pe cele mai ieftine permise de lege.
„În general, medicii încheie cea mai mică asigurare de malpraxis şi chiar şi la aceasta se interesează de o eventuală reducere. Probabil nu ar încheia deloc o asigurare dacă nu ar avea nevoie de ea pentru reînnoirea contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate. În Occident, oamenii îşi fac asigurări din conştiinţă şi educaţie, la noi, din obligaţie”, adaugă Daniel Petrariu.
Medicii: „Asigurările de malpraxis sunt o altă şmecherie românească”
În acest context, trebuie remarcat faptul că cele mai ieftine asigurări de malpraxis medical, obligatorii, nu acoperă şi daunele morale cauzate pacienţilor, ci doar cele materiale şi vătămări corporale. Acest aspect a făcut, de altfel, obiectul celui mai recent scandal declanşat la nivel naţional, când celebrul doctor Ciomu care i-a tăiat dintr-o greşeală unui pacient penisul, a fost obligat de instanţă să plătească o sumă importantă drept daune morale, pe care trebuie să o suporte din propriul buzunar deoarece asigurarea de malpraxis deţinută acoperea numai daunele materiale şi vătămări corporale.
Acest lucru a stârnit nemulţumirea colegilor săi medici, care au acuzat din nou firmele de asigurări că dezvoltă o afacere înfloritoare, în condiţiile în care obţin câştiguri mari fără ca doctorii să beneficieze de despăgubirile cuvenite.
Părerea este susţinută şi la Suceava, de şeful Colegiului Judeţean al Medicilor, doctorul Cristian Irimie, care afirmă că „asigurările de malpraxis sunt o altă şmecherie românească”.
„Orice om cu bun simţ vede un singur lucru, şi anume că în România nu există nici un caz de plată de despăgubire pentru malpraxis, în care societatea de asigurări să fi plătit pentru un medic care a greşit. Totuşi, fiecare medic este obligat să achite, în fiecare an, tarife diferenţiate în funcţie de grupele de specialităţi, unele mai cu risc decât altele. Toţi plătim şi contribuim astfel la bunăstarea unor firme de asigurări. Ar trebui să se intervină la nivel politic, să ni se explice de ce trebuie să facem asta. Eu pot să mă asigur de malpraxis, dar trebuie să am siguranţa că în caz de ceva cineva plăteşte. Şi apoi, de ce să dau valoarea maximă dacă tot nu primeşte nimeni nimic?”, a arătat doctorul Cristian Irimie.
Pe lângă cadrele medico-sanitare, şi spitalele sunt obligate să aibă asigurări de malpraxis (pentru situaţiile în care, de exemplu, un pacient contactează pe perioada internării un virus). Aici, lucrurile stau la fel, unităţile sanitare fiind învăţate să aleagă variantele cele mai ieftine, iar în cazul în care bolnavul câştigă în instanţă acordarea de daune morale sunt bune de plată, întrucât asigurarea nu mai preia şi acest risc.
Limitele minime de asigurare pentru unităţile sanitare şi angajaţii lor
Sumele minime pentru care spitalele trebuie să se asigure anual sunt: spitale publice comunale şi orăşeneşti - 100.000 euro, spitale publice municipale - 250.000 euro, spitale publice judeţene, regionale şi universitare - 500.000 euro, spitale private - 100.000 euro, sanatorii, preventorii şi unităţi sanitare ambulatorii de recuperare, cu personalitate juridică - 100.000 euro, servicii medicale publice specializate pentru acordarea de servicii medicale de urgenţă şi transport sanitar - 300.000 euro, unităţi specializate în efectuarea de servicii de transport sanitar - 75.000 euro, furnizori de îngrijiri la domiciliu - 150.000 euro, furnizori de dispozitive medicale - 150.000 euro, farmacii cu circuit deschis- 4.000 euro.
Pentru personalul medico-sanitar, limitele de asigurare sunt: medici de familie şi medici de medicină generală- 12.000 euro, medici specialişti - specialităţi medicale - 37.000 euro, medici specialişti - specialităţi chirurgicale - 62.000 euro, medici dentişti - 37.000 euro, farmacişti care lucrează în farmacii cu circuit deschis - 5.000 euro, farmacişti care lucrează în farmacii cu circuit închis - 5.000 euro, biochimişti, biologi, medici specialişti/ specialităţi paraclinice - 20.000 euro, asistenţi medicali şi moaşe care desfăşoară activitatea în unităţi sanitare cu paturi - 5.000 euro, asistenţi medicali şi moaşe care îşi desfăşoară activitatea în medicina primară, ambulatorii, cabinete medicale individuale - 2.000 euro, asistenţi de farmacie - 2.000 euro.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu