duminică, 27 ianuarie 2008

Avem nevoie de procesul Bologna?


Cu totii ati auzit de procesul Bologna, de unificarea sistemului universitar European. O sa va prezint in acest articol o parte dintr-o dezbatere pe care am realizat-o la facultate, in care am oferit cateva argument impotriva procesului Bologna. Procesul Bologna isi propune armonizarea sistemelor de invatamant superior pentru a realiza, pana in anul 2010, un Spatiu European al Invatamantului Superior.Incepand cu 1999, ministrii educatiei din Europa se intalnesc la fiecare doi ani pentru a evalua progresul facut si pentru a stabili noi masuri concrete. In urma fiecarei intalniri ei semneaza o declaratie care reprezinta angajamentul tarilor lor de a implementa masurile convenite. In acest proces sunt implicati si reprezentantii studentilor (ESIB), ai universitatilor (EUA, EURASHE), ai profesorilor (EI), si ai angajatorilor (UNICE)Procesul Bologna are o serie de obiective, a caror implementare nu este insa eficienta:

  • Structurarea invatamantului superior pe 2 cicluri universitare: ciclul I, cu o durata de 3-4 ani, si ciclul II de studii – masteratul – 1-2 ani. Aceasta reducere a duratei de studiu are o serie de efecte negative. In principal, este vorba despre faptul ca reprezentantii studentilor au fost consultati doar in mod oficial in restructurarea ciclurilor de studii, insa nu au fost implicati activ sau stimulati. Restructurarea cursurilor a fost incorect aplicata prin comasarea sau restrangerea continutului cursurilor din anii precedenti aplicarii Sistemului Bologna, nefiind sintetizate in cel mai eficient mod. O alta problema este de asemenea reticenta de a schimba sistemul de predare bazat pe acumularea de cunostinte, a programei incarcate si invechite, aceste lucruri facand imposibila experimentarea unui sistem mai bun.
  • Implicarea studentilor in guvernarea invatamantului superior, acestia trebuind sa fie considerati parteneri egali – un exemplu de inficienta al aplicarii acestui principiu poate fi intalnit in Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava unde studentii sunt bine reprezentati la nivelul conducerii universitatii, adica se respecta procentul de 25% de locuri prevazute pentru reprezentantii studentilor in Senat si in Consiliile Facultatilor, exista reprezentanti ai studentilor si in Comisia de Asigurare a Calitatii. Totusi, acestia nu participa activ la hotararile care sunt luate in cadrul universitatii, sau sunt implicati doar formal. Mai mult decat atat, programele de invatamant, activitatile desfasurate de catre profesori si de studenti, criteriile de evaluare sunt dinainte stabilite si aplicate fara consultarea studentilor.In general nimic nu poate fi schimbat, imbunatatit in cursul anului.
  • Asigurarea calităţii învăţămîntului superior – cel putin in cazul Romaniei, dupa cum am mai spus, implementarea lenta a noilor tehnici de predare face ca acest principiu sa fie greu de aplicat.
  • Cu privire la dimensiunea sociala, procesul Bologna sustine de exemplu reducerea si in cele din urma eliminarea taxelor, pentru a se acorda un sprijin social studentilor. Totusi, in universitatile din Romania nivelul taxelor este inca unul prohibitiv, multi studenti neavand posibilitatea de a urma studii superioare.

Aceste probleme ne fac sa ne intrebam daca procesul Bologna este un sistem potrivit pentru invatamantul superior romanesc, si daca avem nevoie intr-adevar de un asemenea sistem.

0 comentarii: