După revoluţia română de la 1989, mai multe şcoli sucevene şi-au luat numele unor mari personalităţi din cultura românească precum: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Miron Costin etc,
Acelaşi lucru l-a făcut şi Şcoala cu clasele I-VIII nr. 5 din cartierul Cuza-Vodă (Burdujeni) care a luat numele unei importante personalităţi din Burdujenii Sucevei: „Jean Bart”.
Pe numele său Eugeniu P. Botez, scriitorul Jean Bart s-a născut la 28 noiembrie 1874, la Burdujeni, în nordul Moldovei. Era fiul căpitanului Panait Botez, înflăcărat unionist şi al Smarandei, născută Mihail, înrudită cu familia poetului Gh. Sion. Tatăl său se va înălţa până la gradul de general.
Despre „târguşorul nostru” scriitorul Jean Bart spune: „Două uliţe largi se încrucişau tăind în patru târguşorul nostru, mai mult un sat mare, răspândit până pe prund departe, unde apa Sucevei se încovoaie în cotituri şovăitoare”. El îşi va petrece aici numai o mică parte din copilărie; foarte curând casa mare şi împrejmuită, de peste drum locuinţa companiei de dorobanţi nu va mai răsuna de zgomotul trompetelor: soldaţii şi odată cu ei şi tatăl său vor pleca în Războiul pentru Independenţă.
După războiul din 1877, familia Botez se va muta la Iaşi. Sosirea în capitala Moldovei avea să favorizeze dezvoltarea tânărului. După cum va mărturisi mai târziu scriitorul „în copilărie am apucat încă în viaţă pe câţiva dintre bătrânii generaţiei de la 48. Mi-au rămas în minte unele figuri de bonjurişti şi unionişti moldoveni, în legătură de rudenie sau prietenie cu părinţii mei. Impresie îmi făcea de câte ori venea în casa noastră poetul Gh. Sion, fratele bunicii mele. Apoi mulţi dintre membrii Junimii mi-au fost profesori la şcolile unde am învăţat”.
Printre numele elevilor pe care le rostea zilnic dascălul Ion Creangă de la şcoala primară din Păcurari, atunci când striga catalogul, se afla şi a lui Botez P. Eugeniu.
In anul 1894 termină Şcoala fiilor de ofiţeri, iar în toamna aceluiaşi an se înscrie la Şcoala de ofiţeri din Bucureşti pe care o termină în anul 1896, ajungând ofiţer de marină. Ca ofiţer de marină, va avea prilejul să colinde şi să cunoască atât malurile Dunării sau Mării Negre, cât şi alte meleaguri. Spirit iscoditor, sensibil la orice amănunt care relevă trăsături ale oamenilor, el va privi cu atenţie traiul şi obiceiurile popoarelor, iar apoi le va înfăţişa în volume de însemnări şi amintiri, schiţe şi nuvele, pagini de roman.
Jean Bart, navigator încercat pe mări şi pe oceane nu descrie cele întâmplate prin prisma unui turist extaziat mai ales în faţa unei metropole sau unei naturi luxuriante, ci se apleacă cu atenţie asupra vieţii oamenilor, porturilor şi pătrunzând în miezul faptelor şi evenimentelor le prezintă apoi într-un mod realist.
La întrebarea : „Cum aţi debutat în literatură?” pe care i-a adresat-o redactorul unei cunoscute reviste din vremea aceea, „Adevărul literar” - Eugen Botez a răspuns, tăcând mai întâi o destăinuire; în copilărie visa să ajungă poet şi în acest scop a scris versuri pe care însă a avut prudenţa să nu le încredinţeze tiparului. Debutul şi-l face în paginile ziarului „Munca” pe vremea când era elev în şcoala militară cu un articol intitulat:
„Să ne dumerească”, semnat nu cu adevăratul său nume, ci: Gh. Rot „lucrător croitoriu”.
Primul său volum intitulat „Jurnal de bord” pe care-l va republica cu unele modificări la cuprins în anul 1916 şi 1921 va fi semnat cu pseudonimul Jean Bart, luat după numele celebrului marinar francez Jean Bart care a trăit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
De remarcat este faptul că nu trece cu vederea puternicele frământări ţărăneşti din jurul anului 1907, scriind cu această ocazie o interesantă nuvelă intitulată "Datorii uitate". Multe dintre ideile lui Jean Bart exprimate în diverse însemnări, schiţe, nuvele, vor apărea şi în romanul Europolis, care este o carte de un puternic realism. Intr-un interviu acordat cu prilejul apariţiei acestui volum, Jean Bart a răspuns la întrebarea: Ce este Europolis? afirmând: "E viaţa unui port. E un roman a cărui acţiune se desfăşoară la Sulina, unde am trăit multă vreme, fiind căpitan de port."
Viaţa mizeră pe care o duceau muncitorii din porturile noastre o cunoştea bine Jean Bart: „Sub ochii mei, zilnic se comitea cea mai odioasă speculă: exploatarea omului prin om. O idee chinuitoare mă apăsa veşnic cu durerea unei aspre mustrări şi uneori un sentiment de revoltă mă încorda. Oare nu eram şi eu părtaş la această mizerabilă jefuire a muncii omeneşti.”
El vorbeşte cu căldură despre socialismul din tinereţea sa, plin de avânt, dar neocolit de greşeli: "Nu se poate nega că a existat un socialism utopic, romantic, sentimental şi idealist pe care istoria nu trebuie să-l ignoreze, căci instinctiv atâtea suflete au simţit că socialismul este progresul este viitorul."
Drumul creaţiei lui Jean Bart este de la articolul de ziar şi reportaj la schiţă şi nuvelă, încheindu-se cu romanul Europolis. Păcat însă că firul vieţii sale s-a rupt prea devreme la 12 mai 1933 - moartea răpind un talentat scriitor în plina creaţie.
Pentru meritele sale (romanul: Europolis, Jurnal de bord, Cartea Dunării, nuvela Datorii uitate, schiţa: Amintiri din manevre, Trei dezertori, Prima dată, Cafeaua şefului, Majestatea sa bacşişul, Fără permis de export, etc) - în domeniul creaţiei literare, conducerea şcolii a hotărât ca şcoala noastră să poarte numele distinsului scriitor Eugeniu P. Botez (Jean Bart). Trebuie să remarcăm şi faptul că Jean Bart este prezent şi în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G.Călinescuîn care citim la pagina 676 următoarele: „Comandorul Eugeniu Botez (Burdujeni n. 28 noiembrie 1874 - fi. 12 mai 1933-) fiu al generalului Panait Botez, fu căsătorit întâi cu Maria Dumitrescu, apoi cu Maria Goldman. Marinar de Dunăre din oroare de mare, era în ultimii ani ai vieţii inspector general în Ministerul Sănătăţii.”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu