Aşezat la marginea Sucevei, la intersecţia drumurilor ce duc spre Botoşani, Dorohoi, Siret şi mărginit de râul Suceava, Burdujenii Sucevei a fost împărţit în târg şi sat. Zona târgului are şcoală, încă de la începutul secolului al XX-lea.
În monografia Burdujeniului scrisă de Elena Găinariu se arată că: "Înfăţişarea primei şcoli, a fost un adevărat bine pentru locuitori. În urma legii agrare din 1866 când s-a făcut împroprietărirea s-a hotărât a se da şi pentru construcţia şcolii 60 de prăjini din "locul fostului embaticar Mătăsaru şi 6 fălci loc arabil în ţarina Burdujeni."
Din lipsă de fonduri şcoala nu s-a putut ridica decât în anul 1902. Atunci fostul director C. Călinescu împreună cu reprezentantul Ministerului de Agricultură şi Domenii au determinat poziţia şi locul în suprafaţă de 1.224 metri pătraţi, alături de primărie, pe strada principală 1. L. Duca astăzi ( 22 Decembrie) unde se află şi astăzi.
Pentru ridicarea şcolii din târg s-a obţinut şi sprijinul material dat de domnii Aurel Crudu, directorul prefecturii Botoşani şi Bogdan Ştefan Manea, fost administrator al „plăşii” Bucecea. În monografie se arată că construcţia împreună cu dependinţele au costat 28.974 lei .. „Acolo elevii de la grădiniţă trec să-şi dezvolte mai departe caracterele, privind noţiunile elementare de cultură generală şi educaţie patriotică”.
Mai găsim în monografie că prima şcoală se compunea din „parter şi etaj, iar încăperile sunt distribuite în felul următor: la parter două săli pentru cl. I şi a II-a, despărţite una de alta prin sala de intrare. Tot aici mai sunt două camere ce servesc de locuinţa dirigintelui care este d-nul Calangea Eugen. La mijlocul sălii pe dreapta cum intri lângă perete, o scară fixă cu grilaj de fier şi balustradă duce la etaj, unde se găsesc alte patru încăperi şi anume: două săli faţă în faţă pentru el. a III-a şi a IV-a, cancelaria şcolii şi sala de bibliotecă unde există şi un dulap ce serveşte de muzeu şcolar.” „Clasele sunt spaţioase, bine îngrijite şi au pereţii împodobiţi cu tablouri intuitive, negre şi colorate, hărţi cu plasa şi judeţul, România, Continentele”.
Până în anul 1912 în comuna Burdujeni a existat o singură şcoală care funcţiona cu şase clase de băieţi având de educat şi copiii din partea satului. Fetele învăţau într-o sală din localul primăriei. În anul 1912, satul şi-a terminat de construit localul de şcoală pe un teren dăruit de comună.
Şcoala din târg în anul 1912 a revenit la 4 clase şi la starea ei mixtă din trecut. Ea avea şase posturi cu cinci învăţători titulari şi unul detaşat. Statisticile arată că populaţia şcolară era destul de numeroasă în perioada interbelică:
· 1931 - 1932- 535 copii (fete şi băieţi)
· 1932 - 1933- 570 copii (fete şi băieţi)
· 1933 - 1934- 520 şcolari dintre care 291 erau de naţionalitate română, restul evrei şi alte naţii.
· 1934 - 1935- 540 copii
Foarte interesant este că şcoala avea „în ţarina Burdujeni 3 ha. şi 50 ari, teren arabil şi 1 ha de luncă pe stânga râului Suceava”. Şcoala avea şi o cantină, iar iarna în fiecare zi regulat, luau masa peste 40 elevi săraci.
Activitatea şcolară s-a desfăşurat normal in această clădire până in anul şcolar 1964/65 când pe strada Calea Unirii, s-a construit un nou local de şcoală care astăzi face parte din patrimoniul Grupului şcolar nr.1. Atunci director al Şcolii generale de 8 ani nr. 5 Burdujeni Târg era d-l Ioan Ichim.
Atunci situaţia şcolară se prezenta astfel:
- cl. I - 69 elevi
- cl. a II-a - 61 elevi
- cl. a III-a - 57 elevi
- cl. a IV-a - 66 elevi
- cl. a V-a - 85 elevi
- cl. a VI-a - 81 elevi
- cl. a VII-a - 67 elevi
- cl a VIII-a - 63 elevi
La Şcoala generală de 8 ani nr. 5 Burdujeni - Târg era arondată şi Şcoala generală de 4 ani Burdujeni - gară el I - IV care avea 14 elevi.
Vechea şcoală, construită în anul 1902 a fost transformată în orfelinat, aici fiind găzduite fetele aduse de la orfelinatul din gara Burdujeni.
Urbanizarea Burdujeniului a tăcut să crească foarte mult numărul copiilor, iar noul local era insuficient. De aceea veche clădire este igienizată, racordată la instalaţia de încălzire şi devine din nou şcoală pentru elevii din clasele I-IV începând din anul 1987
În acest local învaţă astăzi 48 elevi în el. 57 elevi în cl. a II-a, 53 elevi in cl. a III-a, 70 elevi in clasa a IV-a. Tot in această clădire mai există o bibliotecă şi un cabinet medical.
Între timp această clădire veche de peste 100 de ani a fost vândută de către societatea SC. Electroconstrucţia ELCO S.A Suceava, cu sediul în Bucureşti, unei persoane particulare, existând riscul ca şcoala să rămână fără această clădire. Urmează ca reprezentanţii Primăriei, şi ai Inspectoratului judeţean Suceava să facă lumină în acest caz.
Chiar dacă nu am avut aici un „bădiţa Vasile” sau un „domnul Trandafir”, totuşi din această şcoală au ieşit elevi care fac astăzi cinste cartierului, educatorilor, majoritatea fiind absolvenţi de învăţământ superior.
Aristotel spunea că „Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar fructele ei sunt dulci”, iar Victor Hugo spunea „Cel ce deschide o şcoala, închide o temniţă”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu