duminică, 9 martie 2008

Firmele straine curajoase au gasit o poarta spre noi piete estice

Orasul Radauti de la granita Romaniei cu Ucraina cunoaste vremuri mai grele in atragerea investitiilor decat orasele amplasate strategic din Transilvania. Clujul sau Brasovul, de exemplu, se afla pe principalele rute ce duc spre vest, garantandu-le accesul atat pe piata larga romaneasca, cat si pe pietele din Uniunea Europeana, in timp ce judetul Suceava priveste spre pietele din afara UE, respectiv Ucraina, Republica Moldova si alte state foste sovietice, acum membre ale CSI.

Cu toate acestea, anul trecut, doua companii austriece private au venit in Radauti propunandu-si sa tranforme in avantaje inconvenientele regiunii. Schweighofer, care gestioneaza gatere, si Egger, care fabrica placi din lemn, au decis sa instaleze impreuna filiale in oras. Pentru cele doua companii austriece, apropierea de tarile estice reprezinta un avantaj clar, scrie cotidianul britanic Financial Times, care publica vineri o serie de articole consacrate Romaniei.

Nichifor Tofan, directorul filialei Schweighofer din Radauti explica: Decizia deschiderii unei filiale la Radauti a derivat din disponibilitatea de material brut in zona Suceava si legatura directa cu sistemul feroviar ucrainean, ce ofera posibilitatea de a importa busteni mai usor'. In mod traditional, in regiune a dominat industria lemnului si chiar si in prezent in zona din jurul Radautilor se afla 30% din padurile cu copaci de esenta moale din Romania. Dar, in pofida acestui lucru, fabricile de mobila autohtone care reprezentau candva motorul economiei regiunii lucreaza putin in prezent.

Schweighofer si Egger detin linii feroviare secundare private cu trasee paralele si ecartamente atat pentru liniile europene, cat si pentru cele rusesti. Schweighofer importa busteni din Ucraina, in timp ce Egger vinde placi de lemn - folosite pentru fabricarea de mobila - pe pietele vecine, inclusiv cele din CSI. Pentru ele, traditia locala in industria lemnului si accesul spre est reprezinta atractii puternice.

Un sfert din productia Schweighofer este furnizata pe piata romaneasca, iar restul se exporta, in special in tari din Asia. Japonia este cea mai importanta piata, care inghite circa 50% din productie, a afirmat Tofan. La randul ei, Egger primeste comenzi din intreaga regiune, vanzandu-si productia in Ucraina, Rusia, Azerbaidjan, Turcia si Grecia, dar si pe piata interna.

Principala productie a Schweighofer este cheresteaua pentru constructii. Reziduurile rezultate din taierea lemnului sunt transferate catre fabrica vecina Egger, unde sunt fabricate placi de lemn. Investitia in Schweighofer se ridica la 120 de milioane de euro, iar cea pentru Egger la 200 de milioane. Cand vor fi complet operationale, in cele doua fabrici vor lucra in jur de 1200 de oameni. Dar nu totul merge bine. Logistica pentru transportul produselor pe piata da dureri de cap. Tofan este nemultumit in mod deosebit de performanta transportului feroviar, care a fortat Schweighofer sa se indrepte spre solutii mai costisitoare pentru o alta fabrica a sa din Romania care vinde pe pietele UE.

'Calea ferata nationala nu este suficient de competitiva. In urma cu trei ani, transportam 90% din produsele noastre in Europa pe calea ferata, dar astazi totul este transportat de camioane'. Intr-un oras de provincie pot, de asemenea, lipsi unele facilitati. Lipsa unor locuri de cazare adecvate pentru personalul aflat in vizita si pentru clienti a determinat compania sa construiasca un hotel de patru stele, in care a investit 6 milioane de euro. Investitia s-a dovedit a fi o binecuvantare, oferind cazare pentru turistii care viziteaza regiunea, faimoasa pentru frumusetea ei naturala si vechile ei manastiri.

Personalul este o alta provocare. Pentru ca a atras relativ putine investitii, perspectivele de angajare in Bucovina nu sunt atat de stralucitoare ca in zonele din tara care se dezvolta mai rapid. In schimb, judetul Suceava a contribuit cu muncitori care au ingrosat randurile diasporei romanesti din Italia si Spania. Unele sate si-au pierdut astfel jumatate din populatie. Reprezentantii companiilor austriece explica totusi ca problema nu este gasirea de suficienti muncitori, ci dificultatea de a angaja personal calificat, pentru ca doar putini localnici au avut sansa sa lucreze inainte cu dispozitive de inalta tehnologie.

Investitia companiei Egger a fost finantata partial de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, pentru ca s-a potrivit noii strategii a bancii de a se concentra pe investitii private in zonele mai putin dezvoltate din Romania. Peter Southie, economistul principal al bancii pentru Romania, a declarat: 'O parte din noua noastra strategie va fi sa aducem mai multe investitii in regiuni. Avem mai putin in vedere sa actionam in jurul Bucurestiului'.