Dupa un drum luung de 8 ore prin nameti sunt acasa in sfarsit. Trebuie sa va povestesc drumul sa vedeti ce va asteapta in caz ca aveti de parcurs o distanta maricica cu autocarele Atlassib in Romania.
Aveam autocarul la ora 9 dar, din experientele anterioare, am invatat ca trebuie sa vii cu mult inainte pentru a gasi un loc bun, which I did. Am ajuns la autogara la 8 fara 10 cu un taxi pentru ca, din cauza lucrarilor, tramvaiul 36 nu mai merge. Nimic nou pana acum, Bucuresti!
Si, deci, am ajuns la autogara. Nenea cu informatiile de acolo ma ia repede in primire, ma intreaba unde merg, imi inghesuie bagajele la cala si ma trimite repede "sus" sa-mi gasesc un loc. Incep eu frumos din fata... plin tot, la mijloc... la fel, in spate un grup mare si galagios de muncitori veniti de la munca din Italia cu cateva sticle de vin din acelea din plastic pe care eram convinsa ca intentioneaza sa la consume pe drum. Nu mai zic nimic despre miros... ma gandeam ca dupa ce se inchid usile o sa mor.
Cat imi treceau prin minte aceste ganduri am vazut un loc liber langa un baiat si-l intreb, plina de speranta si foarte zambitoare, daca e ocupat. Mi-a pierit zambetul imediat cand a venit colegul sau de drum. Un nene care statea vis-a-vis si care parea ca face parte din grupul vesel imi spune ca e liber langa el. Mai avea putin sa-mi zica "stai in brate la mine papusa" sau cel putin asa mi s-a parut mie. Nu aveam alta optiune asa ca mi-am lasat ghiozdanul pe locul liber si am coborat sa analizez situatia.
Cand a pornit motorul ma urc din nou in autocar cu planul ca daca incepe grupul vesel sa "deguste" vinul ma duc la sofer sa cer un loc mai in fata. In sfarsit pornim, imi pun castile in urechi si incep sa citesc ziarul, asta ca sa nu vad si sa nu aud ce se intampla in jurul meu. In scurt timp realizez ca scaunul pe care stateam nu putea fi blocat si se misca incontinuu in functie de directia pe care mergeam.
Cand a venit nenea caruia trebuia sa-i platim mi-am scos castile sa ma inteleg cu omul si sa pot sa-i spun of-ul meu. Sitam ca biletul pentru studenti e 25 de lei, ii dau 30 si primesc inapoi 10. Wow! Beneficiam de reducere. In timp ce platea si colegul meu de scaun mi-am dat seama ca merge tot in Falticeni. I-am spus taxatorului ca am o problema cu scaunul si a spus ca stie de problema dar nu poate face nimic. Trebuie sa-mi pun sticla de apa intre scaune pentru a-l bloca. In momentul respectiv, nenea de langa mine ma intreaba daca nu vreau eu locul de la geam. Eram foarte incantata! In timp ce faceam schimbul colegul meu imi atrage atentia cu privire la muzica de pe autocar: o colectie best of 70, 80. Atunci am renuntat la casti. Citeam totusi ziarul ca sa evit o conversatie.
Mai tarziu insa, am facut schimb de ziare cu colegul meu: eu aveam Ziarul Financiar si Gandul, el Pro Sport si Libertatea, asta dupa ce s-a scuzat pentru calitatea ziarelor pe care le are ca doar astea se mai gaseau la chioscul din autogara. Apoi, pornind de la subiecte precum vremea sau incalzirea globala (la care ma pricep ca am vazut An inconvenient truth) am ajuns sa vorbim despre invatamant - fiica lui e in clasa a noua la liceul meu si nenea era un parinte de nota 10 care stie toti profesorii fiicei lui, note, materii. Mai rar asa oameni. Nici nu stiu cand am ajuns la popasul de la Tamboiesti. Omul avea o cultura generala uimitoare. Am savurat fiecare minut al conversatiei noastre. La popas a vrut sa-mi cumpere o cafea sub pretextul "Ai facut cinste cu ziare, eu cu cafea". Nu beau cafea asa ca... back in the bus!
Restul drumului a fost caracterizat de frig, nush ce se stricase. Cat despre grupul vesel din spate - cu care colegul meu nu avea nici o legatura - am avut de ce ne amuza: Glume de genul "Nea soferu'... opriti la primul magazin si cumparati-ne manusi!"
Pe la Roman am vazut ca unul dintre ei era mort de beat si ca l-au dus ceilalti in brate jos, dar acolo era destinatia lor si deci, scapasem de ei.
Inca o intamplare funny! Vecinii din lateral:
A: Unde mergi?
B: La Suceava.
A: Dar ti-ai luat bilet pana la Roman doar.
B: Da. Ca pana la Roman era mai ieftin.
THE END
1 comentarii:
Ar fi frumos, daca tot mi-ati preluat articolul, sa puneti si un link spre blogul meu.
Trimiteți un comentariu