luni, 7 ianuarie 2008

Turnurile medievale ale Sucevei, zestre a neamului


Timp Liber



turnuri.medievale.suceavaTurnurile Sucevei pe care „se sprijină” de câteva veacuri cerul de deasupra municipiului, ar trebui să fie mereu în atenţia autorităţilor pentru a le consolida şi a diminua riscul de a rămâne fără aceste nestemate ce ne certifică existenţa pe acest tărâm.

Dacă primul turn de piatră care a împuns cerul aşezării (turnul-locuinţă al Curţii Domneşti, construit la sfârşitul secolului al XIV-lea, în anii domniei lui Petru I Muşatinul, turn care îndeplinea şi funcţiile de apărare şi reprezentare până în cea de-a doua jumătate a sec. al XV-lea, când a devenit inutilizabil ca urmare a distrugerilor provocate ansamblului arhitectural al Curţii Domneşti de incendiul din anul 1476) a dispărut înaintea celui care astăzi reprezintă cel mai vechi turn medieval al Sucevei (turnul-clopotniţă al bisericii armeneşti Sf. Simion, sau Turnul Roşu, construit în anul 1513), turnurile medievale înălţate ulterior (cel al bisericii armeneşti Sf. Cruce, Turnul Lăpuşneanu de la Biserica Sf. Dumitru, Turnul lui Petru Şchiopul prin care se face intrarea în incinta Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou şi turnul de strajă al Mănăstirii Zamca), construcţii care marcau cu siluetele lor profilul urban la începutul sec. al XVII-lea, se află şi astăzi în picioare.

Turnul Roşu şi turnul-clopotniţă de la Biserica Sf. Cruce
Turnul-Rosu Turnul Roşu, turnul Bisericii Sf. Simion, ctitorie atribuită armeanului Donig închinată Sf. Simion Dzerun (Simion cel Bătrân), care datează din anul 1513, singurul turn dintre cele pomenite care a fost construit din cărămidă (de unde şi scurgerea de culoare roşie care, străbătând tencuiala, a pătat suprafaţa zidurilor şi a dat numele turnului), are o înălţime de 28 de m şi, la începutul veacului al XVI-lea, marca limita superioară a cartierului armenesc din vatra oraşului (cartier care, din anul 1563, avea uliţa pietruită, podită cu “calapod”). Datorită procentului ridicat de argint din compoziţia bronzului din care au fost turnate clopotele, care le conferea acestora o sonoritate deosebită, se spunea că, atunci “când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, să tot mori”. În prezent experţii restauratori care au efectuatTurnul-Bisericii-Sf-Cruce lucrările de consolidare la Biserica Sf. Simion semnalează faptul că Turnul Roşu este un obiectiv cu risc în caz de cutremur. Mai mult decât atât, trepidaţiile produse de autovehiculele care circulă chiar pe la baza turnului şi vibraţiile de rezonanţă produse de sunetul clopotelor contribuie la accentuarea riscului de prăbuşire a acestei construcţii din cărămidă îmbătrânită, friabilizată.


Următorul turn ca vechime ar putea fi (întrucât nu există informaţii certe privind data construirii acestei clopotniţe) cel al unei alte biserici armeneşti, Biserica Sf. Cruce, zidită în anul 1521, în vremea domniei lui Ştefăniţă Vodă, de Cârste Hanko Armeanul (Hacih Hankoian) pe locul unei biserici mai vechi, din lemn. Turnul, modest ca înălţime, s-a aflat în pericol la începutul veacului XX, atunci când, din pricina căii ferate urbane, care trecea pe lângă Biserica Sf. Cruce, s-a prăbuşit bolta naosului şi turla bisericii (“care a căzut înlăuntru”, din pricina trenului “care a sguduit şi clădirea liceului”, bolta fiind refăcută abia în anul 1955). Renunţarea la această linie ferată urbană a menţinut turnul în picioare şi în ziua de astăzi.

Turnul Lăpuşneanu, cel mai înalt turn medieval al Sucevei

Turn.Lapusneanu Turnul Lăpuşneanu, clopotniţa Bisericii Sf. Dumitru, este cel mai înalt turn medieval al Sucevei (40 m). Înălţat cu 25 de ani mai târziu (1560-61) decât biserica ctitorită de Petru Rareş (1535), turnul, care a fost construit, aşa cum indică inscripţia de pe latura estică, de “Alexandru voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei”, marchează şi astăzi, prin monumentalitatea lui volumetrică şi altimetrică, inima oraşului vechi. “Turnul acesta - scria în <>, la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, prof. Victor Morariu - e clădirea cea mai înaltă şi mai puternică din Suceava. La 1809, când a ars biserica, a fost bântuit de foc şi turnul împreună cu clopotele; biserica s-a restaurat apoi la 1822, iar turnul la 1845. De la 1867 la 1910 aice a fost paza de foc a oraşului”. În sec. al XIX-lea (1845), când deasupra construcţiei iniţiale s-a mai adăugat un etaj, o turlă cu bază octogonală, peste care s-a aşezat vârful acoperişului, primăria Sucevei funcţiona într-un imobil fără etaj aflat în imediata apropiere a turnului (în prezent corpul vechi al Liceului de Artă “Ciprian Porumbescu”, imobil transformat şi refăcut în anul 1859, adaptat pentru a adăposti atât primăria, cât şi gimnaziul în care cele două instituţii au funcţionat o bună bucată de vreme împreună). La fel ca şi Turnul Roşu, Turnul Lăpuşneanu, care este astăzi “înclinat şi rotit” şi la care s-au executat ample lucrări de consolidare (care însă au fost stopate din lipsă de fonduri), reprezintă un pericol întrucât expertizele şi simulările pe calculator subliniază concluzia că, în cazul unui cutremur de 5 grade pe scara Richter, construcţia nu are rezistenţă.

Turnul lui Petru Şchiopul şi turnul de strajă al mănăstirii fortificate Zamca
Turnul-clopotniţă de la biserica mitropolitană Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost ridicat în anul 1589 (la vremea aceea doar cu un singur cat) de către Petru Şchiopul, o dată cu mutarea în această biserică (a cărei construcţie a fost începută de Bogdan al III-lea în anul 1514 şi a fost continuată şi definitivată de Ştefăniţă Vodă în anul 1522) a moaştelor Sf. Ioan cel Nou (pe care le-a adus din Cetatea Albă la Suceava, în anTurnul-Zamca Suceavaul 1402, voievodul Alexandru cel Bun şi le-a depus în vechea Mitropolie a Moldovei, biserica Sf. Gheorghe-Mirăuţi, unde au stat până la anul 1859). Turnul a câştigat în înălţime şi măreţie (acum măsoară 34 de m) în urma restaurărilor realizate între anii 1898 – 1910 de către arhitectul Karl Romstorfer, care i-a maiadăugat un etaj, turla şi a decorat partea superioară a zidurilor cu firide şi cu ocniţe.

În fine, turnul Mănăstirii Zamca (şi ea ctitorie armenească, zidită de Agopsin Vartan şi închinată Sf. Auxentie, o biserică-cetăţuie înconjurată de un zid masiv de piatră întărit cu puternice contraforturi şi protejată de un val de pământ) a fost ridicat, în colţul zidului din partea dinspre oraş, în anul 1606 (aşa cum este indicaţia de pe cheia de boltă a turnului). Turnul, cu înălţimea de 26 de m, turn de strajă şi clopotniţă, avea iniţial o intrare boltită care, ulterior, a fost zidită. În prezent, turnul se află în restaurare. Acestea sunt turnurile medievale pe care se sprijină cerul oraşului, turnuri cărora li s-au alăturat în perioada modernă, în care Bucovina a făcut parte din imperiul aflat sub cârmuirea Coroanei de Habsburg, turnul bisericii catolice Sf. Nepomuk (1832-1836) şi turnul Primăriei Sucevei (1903-1904).

0 comentarii: