Handbal, Liga Naţională >> “Ceea ce clădim acum va da roade abia peste doi ani!”

-Interviu cu PETRU GHERVAN, antrenorul Universităţii Suceava

Pentru echipa locală de handbal s-au încheiat meciurile din turul campionatului. Cu un total de 15 puncte, CS Universitatea se află la finalul primei jumătăţi a campionatului, pe locul 6. Elevii lui Petru Ghervan sunt în grafic pentru îndeplinirea obiectivului propus la începutul sezonului.

După un debut de campionat foarte bun, despre care tehnicianul formaţiei sucevene spune că se datorează începerii din timp a pregătirilor, finişul a fost sub aşteptările iubitorilor handbalului. Obişnuiţi cu rezultatele bune ale lui Bibirig&Co., ei au sperat într-o victorie şi în faţa campioanei HCM Constanţa.

Prin intermediul interviului, Petru Ghervan explică suporterilor care au fost punctele forte şi punctele slabe ale echipei sale în acest sezon şi ce gânduri are pentru anul care urmează. De asemenea, el a dorit să elimine orice suspiciune care a planat asupra unor jocuri din acest tur de campionat.

– Ce s-a întâmplat, până la urmă, la jocul cu HCM Constanţa?

– Din păcate, la meciul cu HCM am revenit la aceleaşi probleme pe care le-am avut în sezonul trecut la Braşov sau la Tg. Jiu, când am fost luaţi pe sus, adversarii jucând foarte tare. Înfrângerea de duminică mi-a lăsat un gust amar. Când simţi că ai scăpat de unele probleme pentru ca mai târziu să-ţi dai seama că nu e aşa, nu poţi fi decât dezamăgit. Aţi văzut ce a spus Laurenţiu Toma la conferinţa de presă „Mă bucur că reuşim să gestionăm tot mai bine finalurile de joc”. Până la urmă, nu trebuie să uităm că am jucat în faţa unei echipe care a participat în Liga Campionilor şi care are în componenţă jucători cu experienţă în Liga Naţională.

„Singura atitudine cu care puteam câştiga în faţa Constanţei era aceea pe care a arătat-o Leonard Bibirg”

– Cum ar fi trebuit să jucăm pentru a câştiga duelul cu campioana României?

– Fiecare jucător de la noi are anumite sarcini de joc bazate pe dinamism şi viteză. Noi am urmărit jocurile Constanţei din ultima perioadă şi era evident că ei sunt într-o revenire de formă. Bogdan Pralea a punctat foarte clar la conferinţa de presă, atunci când a spus că nişte sarcini de joc stabilite nu au fost respectate din cauza atitudinii. Aţi văzut din ce cauză Leonard Bibirig nu a mai putut continua jocul, el suferind o ruptură musculară. Spiritul lui de sacrificiu şi modul de a se dărui total l-au adus în actuala situaţie. Singura atitudine cu care puteam câştiga în faţa Constanţei era aceea pe care a arătat-o Leonard Bibirg la cele două faze. S-a dus printre adversari, a căzut, a dat gol şi a revenit repede în apărare. Doar aşa puteam să impresionăm echipa adversă, pe arbitri sau pe cine vroiam noi. Constanţa trebuia să vadă o echipă a Sucevei care nu are limite pentru a câştiga, fără să avem reţineri, ezitări sau jumătăţi de măsură. Este singura şansă a unei echipei mai mici cu jucători mai ieftini şi mai puţin valoroşi.

– Cât de gravă este accidentarea lui „Bibi”?

– La 37 de ani s-ar putea să dureze mai mult recuperarea lui. În debutul returului ne aşteaptă câteva jocuri foarte grele. Cu Dinamo nu ar fi putut juca oricum, dar va fi meciul cu Poli Timişoara, de acasă, unde vom avea nevoie de el. E vorba de pregătirea de iarnă care nu este tocmai simplă, iar la el o asemenea accidentare este mai complicată. Revin la momentul accidentării lui. Cum s-a dus el la faza aia, la sacrificiu, printre 3 oameni, a trecut pe lângă unul prin dreapta şi apoi şi-a făcut loc printre ceilalţi doi. Leonard avea o leziune mai veche şi aici am avut noi doi o discuţie, la care el mi-a spus „nu există domnule, eu joc, mă antrenez”. Se dovedeşte că nişte principii, de altfel rigide pe care le am eu, nu le-am respectat. Acum nu vreau să-l învinovăţesc pe el, pentru că s-a accidentat. Noi am câştigat multe meciuri datorită lui.

– Ce aveţi să vă reproşaţi după acest joc?

– Nu am jucat suficient de mult cu doi pivoţi în momentele în care trebuia, şi mă refer la Tcaciuc şi la Ignat, care ar fi putut să fie mai mult în teren şi să favorizeze jocul interilor. De asemenea, în privinţa lui Ţuţu, am avut discuţia pe bancă, dar în momentul acela l-am ales pe Chiruţ pentru că am crezut că el poate să rezolve jocul mai uşor. Se pare că am făcut abstracţie de faptul că arbitrajul ar fi putut să închidă ochii în anumite momente, după cum au făcut asta de fiecare dată când apărătorul nostru era împins de pivotul lor.

„În momentul în care ai în echipă un jucător ca Toma sau unul cu braţul lui Csepreghi, îţi permiţi şi 2 contra 6 să dai gol”

– Cum vă explicaţi că, în ciuda numeroaselor eliminări din tabăra adversă, nu am putut profita?

– Nu este o întâmplare asta. Şi Uztel Ploieşti ne-a dat gol în inferioritate numerică, deci echipe mult mai slabe. E simplu. De aceea unii sportivi joacă la echipe de locul 6-7, cum este Suceava, şi nu joacă la Constanţa, la echipa campioană. Jucătorii de acolo au fost selectaţi în baza unei valori certe, demonstrate. La noi este altfel. Avem misiunea ingrată de a lua jucători care promit foarte mult sau care în viziunea noastră s-ar plia în cadrul lotului. În echipa noastră întotdeauna valoarea colectivă trebuie să depăşească valoarea individuală. Cu excepţia lui Bibirig, noi nu avem jucători care să tragă din urmă echipa decât foarte rar, portarii în special. În momentul în care ai în echipă un jucător ca Toma sau unul cu braţul lui Csepreghi îţi permiţi şi 2 contra 6 să dai gol, pentru că, până la urmă, unul singur aruncă la poartă. În momentul în care sarcinile de joc îşi pierd din intensitatea cu care le tratezi, apare o oarecare relaxare, de care noi am mai suferit şi în trecut. Cred că va trebui să facem jocuri întregi pentru superioritate numerică şi jocuri întregi pentru inferioritate numerică. Probabil că cea mai simplă soluţie este creşterea în valoare a jucătorilor.

Mitrea şi Tcaciuc sunt singurii jucători din lot cărora le va expira contractul în vara lui 2008

– Dacă nu cresc în valoare, aduceţi alţii...

– Cu siguranţă, dacă ne vom permite asta. Cu părere de rău trebuie să spun că odată cu schimbările făcute la echipă am încercat şi schimbări personale de atitudine, adică să fiu mai elastic, să nu fiu foarte rigid în principiile pe care le-am respectat ani de zile. Problema este că noi aveam un buget pentru anul acesta de locul 8, în condiţiile în care vom aduce 2-3 jucători. În vară, am spus că ne propunem mai mult, când am văzut că Bibirig este în regulă, Pralea la fel, când am văzut că toata lumea are disponibilitate pentru performanţă. În acel moment am cerut ca toţi jucătorii să-şi prelungească contractele, pentru ca peste doi ani să facem performanţă maximă. Mitrea şi Tcaciuc au prelungit doar pentru un an şi trebuie să discutăm cu ei.

– Care rămâne obiectivul echipei pentru acest sezon?

– Odată stabilizată această structură de bază a echipei, am încercat să urcăm mai mult, să cerem mai mult jucătorilor, ca obiectivul pentru acest sezon să fie stimulativ. Era locul 7, adică prima jumătate a clasamentului. Pe locul 7 nu cântă muzica anul acesta. Nu ştiu dacă e bine în cupele europene anul acesta, pentru că nu avem sală, nu avem lot. Sigur, bugetul aproape că s-a dublat, salariile jucătorilor au crescut, dar nu s-a schimbat valoarea jucătorilor. Ceea ce noi clădim acum va da roade abia peste doi ani. În sport se pot întâmpla foarte multe lucruri. Nu putem să gestionăm din punct de vedere psihic şi comportamental pe toţi cei 17 oameni pe care îi avem acum în lot. A reuşi acest lucru înseamnă să fii Dumnezeu. Dar, ca să dăm o linie de conduită generală, asta putem face, şi conduita pe care am cerut-o nu a fost cea care a fost prezentă în jocul cu HCM Constanţa.

„Trebuie să ne luăm anumite măsuri, pentru ca jocul pe care îl văd arbitrii şi jocul pe care îl practicăm noi să fie cât mai aproape unul de altul”

– Cum vă explicaţi că brigada Pleşa/Pripas ne-a arbitrat cu Steaua şi Constanţa şi de fiecare dată am pierdut?

– Hai să vă spun un clasament al arbitrilor din România aşa cum îl ştiu eu: Din/Dinu, Bejenariu/Cârligeanu, Pleşa/Pripas, Pavel/State, Stark/Ştefan, Harabagiu/Stănescu. La început de campionat federaţia solicită cluburilor să spună trei cupluri de arbitri care nu dorim să le arbitreze şi se pare că unii dintre aceşti arbitri internaţionali nu ne-au adus noroc. Asta este situaţia. Nu putem să spunem mai multe. În ce priveşte strategia noastră, va trebui să fie una categorică în sezonul viitor. Trebuie să ne luăm anumite măsuri, pentru ca jocul pe care îl văd arbitrii şi jocul pe care îl practicăm noi să fie cât mai aproape unul de altul.

– Au fost şi câteva incidente între cele două galerii, precum şi între suporterii constănţeni şi forţele de ordine. Cum ar putea fi evitate acestea pe viitor?

– HCM Constanţa nu şi-a anunţat prezenţa unei galerii la noi. Au venit cu toată conducerea, dar în virtutea unui spirit de fair-play le-am afectat acea porţiune din tribună şi aţi văzut ce au înţeles să facă acei băieţi răi. Sunt galeria de la fotbal. Eu am fost încă de la începutul întâlnirii şi am încercat să aplanez conflictul. Ai noştri au fost provocaţi. Ei practic au venit de la Constanţa ca să provoace, să se bată cu jandarmii. Este o boală pe care eu nu o înţeleg. Nu ştiu ce urmăresc anumiţi indivizi de după bloc care au anumite frustrări şi vin să se bată în sălile de sport. Cu siguranţă, nouă ni se va suspenda terenul. Au fost mai multe forţe de ordine decât altă dată. A fost şi o sticlă care a ajuns în teren din greşeală, dar faptul că cei de la Constanţa au venit la mine şi mi-au spus că am dat eu cu acea sticlă după arbitri este lipsit de bun simţ. Nouă ne rămâne un singur lucru de rezolvat. Forţele de ordine care vin la sală să asigure paza să se specializeze pe activitatea respectivă. În momentul în care vor fi aceeaşi oameni şi vor înţelege cum funcţionează psihologia de masă şi vor înţelege ce fel de oameni vin la meci vor putea să preîntâmpine astfel de incidente, care sunt împrumutate de la fotbal.

– După un început bun de campionat, pretenţiile publicului au crescut, iar finalul turului nu a fost cel aşteptat. Care ar fi explicaţia?

– În vară am cerut răbdare pentru ca această echipă să se ruleze, să se rodeze, până la primele rezultate. Deciziile bune luate atunci au fost legate de începerea destul de devreme a pregătirilor. Firesc este că atunci când ai un tur de campionat în faţă, să-ţi gestionezi forma sportivă, relaţia dintre volumul şi intensitatea de efort, astfel încât să atingi vârful de formă în anumite perioade, după care este normal să apară şi perioade de recul, pentru că asta spune biologia. În aceste condiţii am încercat să rezistăm bine celor 4 etape de foc din debutul campionatului.

– Să înţeleg că aţi dorit un vârf de formă pentru primele etape şi spre final a intervenit oboseala?

– Meciul cu Dinamo de acasă a fost un meci încâlcit, pe care l-am câştigat datorită pregătirii fizice. De asemenea, au contat forma bună a lui Pralea şi o aruncare norocoasă a lui Adomnicăi. A fost meci câştigat la un gol. La Timişoara, în schimb, am dominat categoric şi am arătat că suntem una dintre echipele bune ale campionatului. Acolo am primit numai cuvinte de laudă.

„Este exclus să se facă vreo înţelegere între CS Universitatea Suceava şi orice altă echipă din Liga Naţională, câtă vreme eu voi fi aici antrenor”

– Cu Steaua a venit prima înfrângere. Trebuia să fie altul rezultatul?

– La ce vă referiţi?

– La rezultatul final al meciului... Poate un egal era mai echitabil pentru ambele echipe, nu?

– Normal că la meciul cu Steaua de acasă s-ar fi putut mai mult. Este exclus să se facă vreo înţelegere între CS Universitatea Suceava şi orice altă echipă din Liga Naţională câtă vreme eu voi fi aici antrenor. Se aud multe discuţii de genul acesta. Meciul a fost televizat. Unii chiar mi-au spus că drept ar fi fost să fie altul rezultatul. Au fost şi unele decizii ale arbitrilor despre care nu vreau să mai vorbesc acum.

– V-aţi revenit totuşi repede, reuşind o remiză la Baia Mare...

– Acolo a fost iar un meci bun făcut de noi. Au fost practic acele patru etape bune. Un joc în care am câştigat un punct norocos pe care l-a fel de bine puteam să nu-l câştigăm. Contribuţia decisivă i-a aparţinut lui Pralea în ultimele 3 secunde, când a fost un 7 metri pentru băimăreni. Dacă nu făceam egal acolo, nu ştiu dacă am mai fi putut vorbi despre un început foarte bun de campionat.

A urmat meciul cu Tg. Jiu pe care l-am câştigat fără drept de apel, printr-un joc bun. Atunci am avut într-adevăr o atitudine bună. Leonard Bibirg a fost preocupat să desluşească jocul adversarilor şi a făcut-o foarte bine. La meciul cu Pandurii am fost peste, net superiori, au recunoscut şi ei că am fost mai buni, deşi, în plan organizatoric, Pandurii au venit foarte bine pregătiţi, fiind însoţiţi la Suceava de întreg staff-ul lor.

– La Medgidia aţi suferit cea mai severă înfrângere din tur. Ce s-a întâmplat acolo?

– A fost un meci care ne-a lăsat un gust amar. Acolo a fost aceeaşi problemă care s-a manifestat şi cu Constanţa. Ne-au surprins cei de la Medgidia. Ei erau disperaţi. Dacă pierdeau acel joc erau retrogradaţi. Le-am dat o gură de oxigen şi aţi văzut că ulterior şi-au revenit. A fost un meci în care ne-au arbitrat doi internaţionali, Pavel şi State, însă nu trebuie să punem pe seama arbitrajului rezultatul de atunci. Atitudinea noastră a fost greşită. Nu am făcut nimic ca să impresionăm arbitrii sau adversarii şi să lăsăm impresia că ne putem lupta pentru un rezultat mai bun. Am revenit abia pe final, când diferenţa era deja foarte mare.

– Cu toate acestea, au urmat iar câteva jocuri bune. Victoria cu Uztel, egalul de la Oradea şi succesul cu Odorhei...

– Uztel este o echipă care se vede că suferă şi care cred că va retrograda. Sincer, cred că la Oradea puteam să câştigăm, dar nu am reuşit asta numai din cauza unor inexactităţi. A fost mulţumitor un egal la Oradea, care avea atunci un parcurs destul de bun, dar acum ei sunt într-o situaţie destul de delicată, în care am putea să ajungem şi noi dacă nu ne vom lua măsuri de precauţie, mai ales în ceea ce priveşte pregătirea. Cu HC Odorhei am tratat meciul cu maximă seriozitate. O echipă care la ora aceea era pe primul loc şi nu avea nicio înfrângere. Ne întâlnisem cu ei o singură dată, la Bistriţa, într-un amical, unde am câştigat la un singur gol.

– Aţi greşit faţă de antrenorul Ştefan că l-aţi învins la 11 goluri?

– Nu. Categoric nu. Nouă ne trebuia o bancă foarte bună cu jucători care să vină din urmă şi care să joace foarte bine. A fost o atitudine generală de echipă. În momentul acela rezervele şi-au făcut datoria. Nu a fost nicio discuţie de a nu bate la o diferenţă mare pe HC Odorhei. Constantin Ştefan nu este omul care să ceară milă, e un antrenor cu mândrie. El a avut nişte calcule pentru jocul următor cu Dinamo, noi am avut calculele noastre şi faptul că acestea suprapuse ne-au dat nouă câştig de cauză dovedeşte că au fost raţionale. Oricum, el a digerat greu acea înfrângere.

„Ştiinţa Bacău a pierdut un punct pe care îl avea programat ca şi câştigat”

– Despre meciul cu Bacăul se spunea că Suceava va pierde în tur şi va câştiga în retur. Până la urmă a fost egal...

– La Bacău a fost meci cu istorie. Am citit despre acel joc pe nişte forumuri despre nişte rezultate prezumtive. Meciul s-a jucat. Numai cine nu a văzut meciul nu poate confirma. S-a jucat într-un ritm drăcesc. Raporturile noastre cu Bacăul erau clare. Ei ne-au bătut pe unde ne-au prins şi i-am lăsat să creadă că sunt mai buni decât noi. Ei au crezut asta, iar noi am crezut că îi putem bate. Meciul de la Bacău a fost un egal care până la urmă putea să fie o victorie pentru noi, dacă nu intra Armanu, care a jucat excelent. Ştiinţa Bacău a pierdut un punct pe care îl avea programat ca şi câştigat.

– Şi am ajuns la finalul sezonului. Victorie cu Caracal şi înfrângeri cu Reşiţa şi Constanţa...

– Finalul de sezon nu a fost cel dorit de noi. Şi aici revin la avantajul avut la începutul campionatului, când am profitat de faptul că am început devreme pregătirile. Un ciclu de pregătire cu vârf de formă într-o anumită perioadă şi unele căderi durează 3-4 luni. Noi avem aproape 6 luni, am zis că jucătorii sunt tineri şi se pot recupera uşor. Nu am preconizat că va fi etapă intermediară şi nu oriunde, ci la Reşiţa. Primele 4 etape, care am zis că sunt foarte importante, au lovit în ultima săptămână, când am jucat 3 meciuri. Cu Romvag am jucat 20 de minute cu prima garnitură, după care am încercat să-i rulăm şi pe ceilalţi jucători, tocmai în ideea jocurilor cu Reşiţa şi Constanţa.

– Sunt multe voci care spun că am cedat uşor la Reşiţa...

– La Reşiţa a fost un meci în care eu rămân la concluzia că nu puteam să câştigăm în condiţiile în care am jucat 18 minute în inferioritate numerică. La ei au fost eliminări pentru un protest şi pentru o minge aruncată cumva în picioarele arbitrului.

– Aceleaşi voci spun că dacă învingeaţi pe UCM Reşiţa nu mai eraţi secundul lui Omer la naţională. Cum comentaţi?

– Am auzit şi eu de asemenea speculaţii. OK. Hai să vedem cum ar fi trebuit să punem problema ca să fie adevărat ce se spune. Să presupunem că nu s-a jucat. A fost trucat de secundul şi principalul naţionalei. Cum ar fi fost ca acest meci să se joace pe bune? Trebuia să-mi prezint demisia de la naţională mai întâi şi apoi să merg la Reşiţa şi să pierd la vreo 11 goluri şi era mult mai bine. De ce să vedem lucrurile cum nu sunt? Eu am spus o chestiune. Această echipă nu este cumpărată. Aici sunt câţiva jucători veniţi şi nu am nicio o îndoială că de oriunde ar fi venit vreun jucător sunt sigur că niciunuia dintre ei nu îi este indiferentă echipa. Toţi au aceeaşi menire. Nu putem să discutăm despre mercenari la această echipă.

– Dar s-a ratat foarte mult...

– Faptul că a ratat un jucător de-al nostru la semicerc nu poate să ducă spre ideea unui non-combat. Nu poţi să faci un scenariu de acest gen în care să stabileşti cu portarul în ce parte arunci mingile. Articolul care a apărut a doua zi în presa locală din Caraş Severin este intitulat „Legea lui Paloma”. Dacă şi jurnaliştii de acolo spun că portarul lor a câştigat meciul, atunci ar trebui să-i credeţi măcar pe ei. Poarta lor a funcţionat perfect în acel meci, iar noi nu ne aşteptam la asta. Cu siguranţă au fost şi mingi aruncate cu superficialitate sau cu o lipsă de concentrare, dar când portarul îţi apără din situaţii clare, aia nu poate fi aranjată. Vreau ca lucrurile să se lămurească. Nu vor fi înţelegeri în prealabil între echipa noastră şi vreo altă echipă din Liga Naţională cât Petru Ghervan va antrena la Suceava. Este stânjenitor să se spună că Ghervan şi-a vândut echipa la Reşiţa pentru că el vrea să fie la echipa naţională. Mi-a zis un constănţean, care de altfel m-a înjurat tot meciul de duminică: „Ai învăţat de la Omer să plăteşti arbitri şi să faci numai coţcării”. Când să învăţ eu astea de la Aihan Omer, dacă m-am întâlnit cu el la meciul din Germania şi în cantonamentul pentru Trofeul Carpaţi? Sunt lucruri pe care nu trebuie să le bag în seamă.

– Şi despre zvonul cu Bibirig antrenor la Dinamo?

– Hai să vă spun cum am aflat eu ştirea asta total eronată. Eram la Severin, în cameră cu Leonard, şi am dat pe Sport.ro să vedem dacă va fi transmis meciul şi în reluare. Am văzut ştirea că Voica de la Dinamo este incert, pentru că ocupă locul 8 şi că succesorul lui ar putea fi chiar fostul jucător Leonard... şi atât. Leonard şi-a pus pătura în cap şi a zis „ce-i domnule cu ăştia?”. Poate o fi vorba de Leonard Doroftei! Sunt oameni care fac astfel de supoziţii doar pentru a se remarca.

– Cum este văzută echipa Universităţii Suceava la FRH?

– Până anul trecut eram văzuţi foarte bine, eram o echipă iubită de toată lumea. Nu băteam pe nimeni, nimeni nu avea probleme de arbitraj cu noi. Poate erau reproşuri doar vizavi de sala de sport de la LPS.

– Ajungem şi acolo... Dar sunt cunoscute afinităţile unor persoane din cadrul federaţiei faţă de un club sau altul.

– Acum suntem văzuţi ca un centru serios. Faptul că eu sunt la echipa naţională nu aduce avantaje clubului ci mai degrabă dezavantaje pentru că împovărează pe cei care rămân acasă cu atribuţii în plus. Noi ne ştim bolile federaţiei noastre. Acolo sunt mai mute curente diferite. UCM Reşiţa este sponsor, Oltchim la fel. Nu pot spune eu că aceste cluburi sunt ajutate de federaţie, nu am dovezi în acest sens. Din punctul meu de vedere nu sunt în ordine aceste lucruri, dar probabil că cheltuielile cu loturile naţionale sunt mari şi astfel este nevoie de un asemenea compromis. Respectul pe care şi l-a dobândit echipa din Suceava este unul veritabil şi provine din munca pe care o facem noi aici şi din jocul pe care îl prestăm. Nu mai este nicio echipă din campionatul României care să vină la Suceava cu gândul că meciul este câştigat. Vin aici şi muncesc. Laurenţiu Toma a spus că jocul de la Suceava a fost cel mai greu meci din deplasare, pentru HCM Constanţa. Asta spune multe.

– Câte puncte vă doriţi pentru retur?

– Noi am zis că, dacă totalizăm 30 de puncte, deşi nu ştiu ce mai poate rezerva acest campionat, vom fi în prima jumătate a clasamentului, dacă nu chiar pe loc de cupă europeană.

– Am ajuns şi la sala de sport de la LPS. Cât se mai poate continua aşa?

– Nu putem să continuăm aşa foarte mult. Am propus un plan de îmbunătăţire a condiţiilor de la LPS. Primăria Suceava a alocat deja un miliard pentru reamenajări şi acestea sunt în curs. Poate se vor termina în perioada asta. E vorba de faianţă, gresie, toalete ecologice. Nu vreau să acuz pe nimeni, dar acolo au fost nişte probleme, din moment ce la 4 ani după construire trebuie deja făcute reamenajări. În nicio sală în care am jucat în deplasare nu am întâlnit ce este la noi. Din păcate, trebuie să spun asta.

„Aş dori să putem vorbi cât mai concret despre o nouă sală în sezonul următor”

– Cu directorul LPS, dl Bernicu, în ce relaţii sunteţi? Vă sprijină îndeajuns?

– Nu ştiu dacă dl Bernicu ne sprijină pe noi. Dl Bernicu are problemele lui de organizare la liceu. Noi am încercat să sprijinim liceul în aceste condiţii, pentru că nu o să facem nimic acolo pentru a lua cu noi la Universitate. Tot ce se investeşte acolo se face în numele unei bune organizări a meciurilor de pe teren propriu. Este şi în binele liceului. Sigur că nici lui nu-i ajung banii, nici personalul, care, din câte ştiu eu, este destul de restrâns. Am avut mai multe discuţii cu dl Bernicu când au intervenit acele probleme cu aerul condiţionat. Asta s-a întâmplat poate şi datorită unor nesincronizări faţă de numărul de persoane care au venit la meci. Oricum, nu au mai existat acele probleme de condens. Până la urmă cred avem o relaţie bună. Din câte ştiu eu, s-ar putea să iasă şi nişte juniori foarte buni de acolo, anul acesta sau anul viitor. Vom vedea cum vom putea colabora şi în acest sens.

– Un mesaj pentru iubitorii handbalului?

– Eu vreau să mulţumesc celor care citind primesc toate informaţiile necesare despre noi. Aş vrea să desluşim împreună toate neclarităţile şi toate lucrurile tulburi care s-ar discuta într-un mediu sau altul. Prin intermediul presei ne câştigăm suporteri şi câştigându-i pe ei îi mulţumim şi pe cei care ne finanţează. Scopul în care suntem finanţaţi este acela de a promova numele Suceava. În retur vreau să fim mai aproape de aşteptările fanilor. Suntem pe un parcurs ascendent, dar încă mai este nevoie de timp şi aş dori să putem vorbi cât mai concret despre o nouă sală în sezonul următor, sală în care să încapă toţi iubitorii handbalului din Suceava şi să aibă acolo satisfacţiile pe care ni le dorim şi noi.