marți, 18 decembrie 2007

Spectacol caritabil


Joi, 20 decembrie 2007, începând cu ora 11:30, în sala mare a Casei de Cultură Suceava, elevii Colegiului Naţional “Ştefan cel Mare” au plăcerea de a vă prezenta un spectacol realizat “sub eticheta” cadourilor.

Mai multe detalii veţi găsi aici, după spectacol.

Prima cale ferata construita de inginerii romani

~ Buzau - Marasesti ~La 13 septembrie 1872 s-a deschis linia Bucuresti - Ploiesti - Buzau - Galati - Barbosi - Tecuci - Marasesti - Roman - Suceava.Un calator care mergea de la Bucuresti la Suceava trebuia sa treaca prin Buzau-Galati-Tecuci-Marasesti spre Suceava, drum lung si costisitor.Lipsa legaturii directe intre Buzau si Marasesti s-a resimtit pentru prima oara in timpul transporturilor militare din timpul Razboiului de Independenta (1877 - 1878), mai ales ca portiunea de linie din zona Barbosi-Braila putea fi blocata in orice moment cu artileria turca aflata pe Dunare.Imediat dupa razboi, la initiativa curajoasa a primului Ministru Ion Bratianu, s-a hotarat sa se incredinteze inginerilor romani constructia caii ferate Buzau-Marasesti. Aceasta reprezenta o prioritate atat politica, strategica cat si economica pentru ca lega pe drumul cel mai scurt caile ferate din Moldova cu cele din Muntenia.* La 30 martie 1879 se publica in Monitorul Oficial legea nr. 591, promulgata de Regele Carol I, prin care linia Buzau-Marasesti se declara de "utilitate publica", proiectele urmand sa fie intocmite de Ministerul Lucrarilor Publice. Linia, in lungime de 90 km a fost studiata, proiectata si executata intre mai 1879 si 1 iunie 1881, de catre Inspectorul General, ing. Dimitrie Frunza, impreuna cu un grup de 22 de tineri ingineri romani.Constructia liniei a costat 8.548.675,4 lei aur, respectiv 93.214 lei aur/km, fata de 306.000 lei aur/km reprezentand costul liniilor executate de concesionarii straini.* Inaugurarea oficiala a liniei Buzau-Marasesti s-a facut la 18 octombrie 1881 in prezenta Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, a Primului Ministru Ion Bratianu, membrii ai Guvernului, Conducatori ai Directiei Generale CFR si a unui numeros public.Calea ferata Buzau-Marasesti a fost prima linie din Romania, proiectata si construita cu inteligenta romaneasca.Caile ferate au patruns in vechile provincii istorice ale Romaniei de astazi pentru prima data in Banat (1854), apoi in Dobrogea (1860), Transilvania (1868), Muntenia (1869), Moldova si Bucovina (1869) si Oltenia (1875).* La 20 august 1854 se inaugureaza in Banat calea ferata a carbunelui Oravita-Bazias, cea mai veche linie de pe reteaua CFR. Pentru aceasta linie s-au adus 13 locomotive sistem Engerth fabricate la Viena.* La 4 octombrie 1860 este inaugurata calea ferata Constanta Port - Cernavoda Port pentru care societatea engleza concesionara "DBSR" aduce primele doua locomotive (Ovidiu si Tomis) fabricate de firma Bayer din Manchester.* In Transilvania pentru caile ferate: Pispocladany - Oradea si Szojl - Arad au fost aduse primele doua locomotive fabricate la firma Mayer din Moulhouse (Franta).* Pentru deschiderea cailor ferate din Muntenia, in perioada 1869-1872, au fost aduse 8 locomotive de la firma engleza "Canada Works-Birkenhead".Astfel pentru caile ferate construite pe teritoriul Romaniei de astazi, intre anii 1854-1875, au fost aduse in tara locomotive construite in Anglia, Franta si Austria.

Amos gains more CEE clients

Spacecom, the operator of the Amos satellite network, has announced the completion of a number of agreements in the CEE region in the last few months of this year. In Slovenia, the music channel Carli TV has signed up to a five-year deal, while in Romania Trinitas TV, owned by the Bucovina and Moldavia Church, has secured three years distribution. Meanwhile in Hungary, the public channel Halozat has extended its contract by a further seven years, and the VSAT provider increased its usage of Amos to provide broadband Internet access via satellite. In Ukraine, Music Box has inked a three-year deal.

Iordache îşi testează simţul artistic

Iordache îşi testează simţul artistic


Preşedintele organizaţiei municipale Suceava a PSD, consilierul local Virginel Iordache, îşi testează simţul artistic în conferinţele de presă. Iordache a încercat să zugrăvească în culori sumbre modul în care este pavoazat municipiul reşedinţă de judeţ pentru sărbătorile de iarnă sugerând că populaţia nu ar avea nevoie de ghirlande sau perdele luminoase care să înfrumuseţeze oraşul. „Mă declar total nemulţumit la modul sincer de felul în care este pavoazat oraşul cu ocazia sărbătorilor de iarnă”, a declarat preşedintele PSD Suceava. Întrebat cum ar trebui să arate municipiul în viziunea lui artistică Iordache s-a rezumat la fraze generale gen „bun gust”, „simplitate”, „tradiţional”, fără însă să le traducă în ceva concret. Mai mult în demersul său de a lovi în primarul Ion Lungu, Iordache a încercat să plaseze o informaţie eronată referitoare la firma care a făcut studiul în baza căruia s-a pavoazat oraşul. El a spus că societatea respectivă a încasat un miliard de lei vechi în condiţiile în care suma reală este de zece ori mai mică, adică 100 de milioane de lei. Asta arată două lucruri. Ori că Iordache a vrut să dezinformeze intenţionat opinia publică pentru a sugera că banii de la buget sunt cheltuiţi aiurea ori că nu cunoaşte pur şi simplu situaţia reală ceea ce este inadmisibil pentru un consilier local.

Critici la bilanţul Comandamentului pentru situaţii de urgenţă

Critici la bilanţul Comandamentului pentru situaţii de urgenţă


Deşi a felicitat membrii Comandamentului judeţean pentru stări de urgenţă pentru intervenţiile din perioada 2005-2007, prefectul Orest Onofrei, a ţinut să atragă atenţia, la bilanţul pe acest an al Comandamentului, că administraţiile publice locale nu investesc suficient în logistica intervenţiei serviciilor voluntare pentru situaţii de urgenţă. Şeful ISU Suceava, colonelul Lucel Lulciuc, a dat şi exemple concrete: nu au alocat fonduri pentru susţinerea activităţii acestui serviciu 7 administraţii locale -Adâncata, Ciocăneşti, Drăguşeni, Horodniceni, Moara, Stroieşti, Şcheia, iar în cazul a 14 localităţi fondurile cheltuite au avut valoarea zero. Prefectul a mai spus că majoritatea Primăriilor trimit rapoarte supraestimate a valorii distrugerilor cauzate de calamităţi şi că în ultimii trei ani judeţul Suceava a primit cam 10% din valoarea estimată a pagubelor, ceea ce înseamnă că tot atît s-a şi reparat. Important este că urgenţele deosebite s-au rezolvat, şi anume cele legate de transport, apă, gaz – care ar fi periclitat comunităţi mari. „Intervenţia în cazuri de urgenţă s-a îmbunătăţit foarte mult pentru că şi noi am învăţat din astfel de necazuri, iar populaţia a înţeles că atunci cînd e avertizată trebuie să ia măsuri”, a declarat prefectul Onofrei, care este preşedintele Comandamentului judeţean pentru stări de urgenţă. La rîndul său, preşedintele CJ, Gavril Mîrza, vicepreşedinte al Comandamentului, a ţinut să precizeze că, anul viitor, prin proiectele cu finanţare europeană derulate de Asociaţia Consiliilor Judeţene din Regiunea Nord Est, Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă din zonă vot primi dotări de peste 15 milioane de euro. Vor fi, pentru început, dotări cu un minim necesar, un început pentru a se dispune de mijloacele necesare pentru intervenţii în situaţii deosebite – autoutilitare şi autosanitare – a mai spus domnul Mîrza. Potrivit şefului ISU Suceava, colonelul Lucel Lulciuc, din cele 84 mijloace auto şi autospeciale existente, 74% au durata de exploatare îndeplinită, fapt ce determină menţinerea acestora în exploatare cu consum financiar majorat, atât ca urmare a uzurii fizice avansate cât şi datorită uzurii morale determinată de discrepanţele dintre parametrii tehnici ai autospecialelor din dotare şi performanţele autospecialelor noi. Pe parcursul anului s-au înregistrat, însumat, 1.389 zile scoatere din intervenţie / mijloace auto, din care 162 zile la mijloacele de transport şi 1.227 zile la tehnica de luptă. „Aceste cifre vorbesc fără tăgadă de vechimea parcului auto al unităţii, de eforturile umane, materiale şi financiare care se fac pentru menţinerea în intervenţie a acestuia”, a subliniat colonelul Lulciuc.

PSD toarnă un serial cu Gheorghe Flutur

PSD toarnă un serial cu Gheorghe Flutur


Social democraţii suceveni au anunţat că vor face public, săptămânal, câte trei promisiuni făcute de senatorul de Suceava Gheorghe Flutur începând cu anul 2004, şi care în opinia PSD nu au fost realizate. Anunţul a fost făcut de preşedintele organizaţiei municipale Suceava a PSD, Virginel Iordache, care a subliniat că în fiecare săptămână va prezenta câte trei „minciuni” ale lui Gheorghe Flutur, din perioada campaniei electorale din 2004, precum şi din timpul mandatului acestuia de ministru al agriculturii. Practic, a spus Iordache, este vorba de un serial. „Sunt promisiuni, minciuni, rostite cu o nonşalanţă ieşită din comun, şi care nu au fost realizate până în momentul de faţă”, a declarat Iordache. El a prezentat, pentru început, promisiunile făcute de Gheorghe Flutur cu privire la intabularea gratuită a terenurilor în cartea funciară, înfiinţarea tribunalelor pământului şi a notariatelor. Liderul PSD Suceava a spus că aceste deşi aceste promisiuni au fost făcute începând cu anul 2004, nici până în momentul de faţă ele nu s-au realizat. „Îl invităm public pe domnul Gheorghe Flutur să dea explicaţii cu privire la aceste trei promisiuni. Până atunci, PSD va continua să prezinte toate minciunile acestuia”, a subliniat Iordache.

Iordache îi cere lui Flutur să-şi schimbe discursul politic

Pe de altă parte, el a adăugat că Flutur, care este şi preşedinte al PD-L Suceava, continuă să perpetueze ura politică în judeţul Suceava, în special la adresa PSD. Virginel Iordache a declarat că liderul demcorat-liberalilor suceveni foloseşte „teme expirate” în momentul în care atacă PSD. „Ura politică în judeţul Suceava a fost inventată şi perpetuată de senatorul galinaceic. De abia ieşit din oul de la Cotroceni, a început să reia temele expirate din 2004, şi aruncă cu venin în toate direcţiile”, a spus preşedintele PSD Suceava. El i-a solicitat lui Gheorghe Flutur să-şi schimbe discursul politic pe care l-a folosit în ultimii ani, şi care are ca principală ţină PSD.

„Domnului Flutur îi lipseşte eleganţa. Oricum, dumnealui se comportă ca în poveste cu soldatul japonez, care nu a aflat că s-a terminat războiul şi continua să lupte”, a mai spus Iordache.

Onofrei vrea atribuţii clare legate de absorbţia fondurilor europene

Onofrei vrea atribuţii clare legate de absorbţia fondurilor europene


Prefectul judeţului Suceava, Orest Onofrei, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă, că prefecţii din întreaga ţară au solicitat Ministerului Internelor şi Reformei Administrative să li se stabilească atribuţii clare în ceea ce priveşte problema accesării de fonduri europene în judeţele pe care le reprezintă. Onofrei a precizat că în momentul de faţă rolul prefecţilor în această problemă nu este stabilit foarte clar, deşi aceştia sunt reprezentanţii Guvernului în teritoriu, iar Prefecturile sunt implicate în realizarea programului de guvernare la nivel local. „În momentul de faţă nu este stabilit rolul prefecţilor în accesarea fondurilor. Şi dacă ar fi să luăm în calcul situaţia din Polonia, în această ţară prefecţii avizează toate proiectele de finanţare. Iar la noi, chiar şi în cazul fondurilor derulate prin regiunile de dezvoltare, prefecţii au doar un rol consultativ”, a spus prefectul judeţului Suceava. El a adăugat că stabilirea unor atribuţii pentru prefecţi în privind atragerii sumelor externe este necesară, în condiţiile în care ca reprezentanţi ai Guvernului, Prefecturile trebuie să răspundă şi de realizarea programului de guvernare, ceea ce presupune inclusiv modernizarea judeţelor prin accesarea de fonduri europene. Orest Onofrei a afirmat că prefecţii nu au solicitat atribuţii suplimentare, ci precizarea exactă a rolului acestora în rezolvarea diverselor probleme. „Pentru conturarea funcţiei de prefect trebuie atribuţii şi cerinţe clare. Pentru că nu poţi să fii răspunzător când ceva nu e în regulă atunci când nu sunt atribuţii clare”, a arătat prefectul judeţului Suceava.

Social democraţii revendică mobilierul din sediul democraţilor

Social democraţii revendică mobilierul din sediul democraţilor


Concubinajul între PSD şi PD va lua sfârşit în curând odată cu mutarea democraţilor în noul sediu cu vedere la biserica Sf. Dumitru, mutare comandată de şeful lor, Gheorghe Flutur, în urma fuziunii cu PLD sub sigla noului Partid Democrat-Liberal. Se pare însă că între democraţi şi social-democraţi vor fi probleme cu partajul deoarece aceştia din urmă au anunţat că mobilierul din spaţiul pe care l-a deţinut PD în sediul PSD le aparţine. Cel care a transmis mesajul a fost preşedintele organizaţiei municipale Suceava a PSD, Virginel Iordache. El a declarat că PSD va înştiinţa în scris PD să evacueze spaţiul pe care-l mai deţine încă în sediul PSD situat în fosta clădire a BTT până la data de 1 ianuarie 2008. „Astăzi (nr. Luni, 17 decembrie) va pleca de la sediul partidului o adresă către conducerea noului Partid Democrat minus Liberal prin care îi avertizăm că dacă pînă la 1 ianuarie 2008 sediul nu va fi eliberat vom face toate demersurile legale pentru a ni se restitui ceea ce este al nostru. Nu aş dori ca cineva să interpreteze hotărârea naostră ca un gest de răzbunare politică. A sosit momentul ca fiecare partid să-şi creeze propia bază materială. Am rugămintea ca sediul să rămână în condiţii bune iar dotările să rămână în sediu şi aici este vorba despre mobilier care este al PSD”, a declarat Iordache.

Doi preşedinţi, un premier şi un episcop!

Preşedintele Ungariei, Solyom Laszlo, care, într-o anterioarã vizitã privatã prin Ardeal, o fãcea pe „turistul” şi „alpinistul”, escaladând o stâncã de prin judeţul Alba, cu nume anume, secuiesc, primit cu Imnul Ungariei şi cu steaguri în culorile roşualb- verde, este acum necãjit şi trist, din cale afarã, cã „nu existã o strategie naţionalã maghiarã”, pentru ca Ungaria sã devinã stat unitar.
Dintr-un interviu apãrut în publicaţia “Index”, reţinem supãrarea maghiarilor, mereu cu privirea pe Ardeal, pe articolul 1 din Constituţie, considerat ca un ghimpe în ochi, şi, mai ales, pe românii care stau în calea ideii ca Ungaria sã devinã stat naţional. Plângându-i pe „maghiarii fãrã graniţe”, nemulţumit, nevoie-mare, de inechitãţile la care-i supusã Ungaria în „marele imperiu al UE”, supãrat pe „tendinţele vecinilor de a-şi fi creat statul naţional”, el cugeta:

„În timp ce Slovacia este statul poporului slovac, iar România - cel al poporului român, Ungaria nu este statul maghiarilor, deoarece la noi, şi minoritãţile sunt considerate, în egalã mãsurã, creatoare de naţiune”. Înainte de a trece mai departe, l-am întreba: care minoritãţi? Care aproape cã nu mai existã în Ungaria? Câţi români-români au mai rãmas pe acolo? Aşadar, devine ridicol şi el, ca preşedinte, precum „scãuna şii” şi adepţii ţinutului Secuiesc, şi plânge pe umãrul statului nenaţional maghiar, cu jalea şi nostalgia la gândul neîmplinirii ungurimii ardelene, din cauza „naţiunii dominante”. Adicã, din cauza românilor! Sensibilitãţile maghiarimii sunt, zice el, într-o continuã creştere, iar de aici se ajunge la tensiuni.
„În toate ţãrile vecine - spune Solyom Laszlo - se desfãşoarã un proces de edificare a statului naţional, în sensul dat acestui concept în secolul al XIX-lea. Aceste state ar dori sã umple teritoriile din cadrul graniţelor lor cu naţiunea dominantã. Ungaria nu poate urma acest model, pe de o parte din cauza unor factori istorici, dar şi a dezmembrãrii populaţiei maghiare prin graniţele de stat”. Este cât se poate de clar unde bate preşedintele Ungariei. În aceastã privinţã, el se aflã pe aceeaşi lungime de undã cu fostul premier ungar, Viktor Orban, liderul FIDESZ, care, plimbân- du-se şi el nestingherit prin Ardeal, vituperând şi fãcând, peste tot, declaraţii antiromâneşti, fãrã a fi declarat „persona non grata”, în timp ce fãcea companie lui Tokes Laszlo, clama cât îl ţinea gura: „Cea mai importantã problemã a maghiarimii este autodeterminarea! (…). Maghiarii din Transilvania trebuie sã facã primul pas decisiv spre autonomie”. Mort şi el de grija „maghiarilor de peste graniţã”, cere Budapestei „sã sprijine aspiraţiile de autonomie ale minoritãţii maghiare” şi sã-şi asume „soarta celor 15 milioane de unguri, deoarece graniţele statului nu se suprapun cu cele ale naţiunii ungare”. Dupã cum vedeţi, Viktor Orban spune pe şleau cã autonomia teritorialã, deocamdatã sub forma ţinutului Secuiesc, deci o altã Regiune Autonomã Maghiarã, trebuie înfãptuitã „itt es most!”, în timp ce preşedintele Ungariei face referiri ceva mai voalate, dar uşor percepute şi înţelese şi ele de oricine.
Iar pentru a fi şi mai expliciţi, în privinţa amestecului abil în treburile interne ale României - cu toate cã Solyom Laszlo încearcã sã ne convingã cã a mâncat usturoi, dar gura nu-i miroase, anunţându-ne cã „el nu se amestecã” -, vom apela la un alt exemplu. Aducându- ne aminte de vremea în care, în acea vizitã neoficialã prin Ardeal, când trebuia sã se comporte ca un simplu cetãţean al Ungariei într-o ţarã strãina, dar ne jignea, ca români, la fiecare pas, din nou el cugeta: „Sunt foarte mândru de fraza pe care am rostit-o la Bistriţa: „Lãsaţi-mã sã-mi iubesc, în întregime, ceea ce a fost cândva patria noastrã comunã!”. Iar dacã preşedintele ungar aşeazã semnul egalitãţii între „comunitatea culturalã” şi „naţiune” şi declarã cã Tokes Laszlo este „reprezentantul legitim al maghiarilor”, ce ar mai fi, oare, de spus? A mai venit el, aici, în Ardeal, sã tulbure apele şi cu un alt prilej! De ce sã n-o facã acum şi de la Budapesta?
Şi dacã tot a venit vorba despre Tokes Laszlo, sã încercãm sã aflãm ce au comun, în privinţa episcopului de Piatra Craiului, preşedintele ungar, domnul Solyom Laszlo, şi cel român, domnul Traian Bãsescu. Dupã ce a aflat cã episcopul reformat a întrunit, depãşind cu mult aşteptãrile, numãrul de voturi necesare pentru Parlamentul Europei, graţie şi „generozitãţii” unor alegãtori români de prin Argeş, Botoşani, Brãila, Buzãu, Cãlãraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Prahova, Suceava, Teleorman, preşedintele Traian Bãsescu s-a grãbit sã-l cheme, fugafuguţa, pe susţinãtorul înfocat al autonomiei teritoriale a ţinutului Secuiesc, sã-l pupe, adicã sã-l felicite, tocmai pe „reprezentantul legitim al maghiarimii din România”, cum se exprima, gând la gând, şi preşedintele Ungariei. Aducându-i elogii, Traian Bãsescu se alãturã, astfel, şi fostului premier ungar, Viktor Orban, campionul susţinerii episcopului în politica maghiaro-maghiarã. Înseamnã cã e de acord şi cu sloganul „Înapoi, patria de la 1918!”, cu deviza numitã „noul descãlecat” şi cu revizionismul, şovinismul, iredentismul şi extremismul maghiar. Or, toate acestea înseamnã federalizarea României!
Aplaudând, într-un fel, victoria lui Tokes Laszlo în faţa „nomenclaturiştilor maghiari”, cuprins subit de aceastã „iubire nefireascã, nocivã”, cum se exprima o colegã de breaslã, preşedintele român şi ştabimea de la guvernarea PNL-UDMR, prinsã în rãzboiul româno-român, chiar sã nu îşi dea seama ce ne aşteaptã? Preşedintelui român, care, prin Secuime fiind, promitea, nu cu multã vreme în urmã, cã va învãţa el ungureşte în faţa celor care refuzã, categoric, sã vorbeascã românã - limba oficialã de stat în ţara noastrã, sã nu-i fi spus, oare, nimic afirmaţia lui Solyom Laszlo referitoare la „partidele româneşti care nu-şi asumã rãspunderea”? Tocmai de aceea - spunea - „este nevoie în UE, de partide etnice maghiare!”. Iar „maghiarii sunt norocoşi cã trei reprezentanţi ai lor sunt în Parlamentul European”. Cu Gyorgy Frunda, care-i acum proaspãt preşedinte al Comisiei Juridice a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, patru! Ce canonadã vor mai declanşa ãştia acolo împotriva României, ieşind din dilema: „ţarã sau minoritatea maghiarã?”! Deoarece, sângele apã nu se face!

Suceava: O reţea de traficanţi de ţigări, anihilată



Video



Din reţea făceau parte şi patru poliţişti de frontieră şi un agent vamal şi a fost desfiinţată de ofiţerii de la crimă organizată.

Cei 22 de traficanţi erau urmăriţi de mai bine de un an, iar acum vor răspunde în faţa legii.

O parte dintre ei au fost prinşi chiar în momentul în care încercau să introducă în ţară două autoutilitare pline cu ţigări de contrabandă.

Poliţiştii au făcut şi 24 de percheziţii în casele suspecţilor, de unde au plecat cu adevărat încărcaţi.

Poliţiştii le-au controlat şi locuinţele, de unde au ridicat 300.000 de pachete de ţigări provenite din Ucraina în valoare de circa 800.000 de lei, 68 de telefoane mobile, 29 de cartele telefonice, zece calculatoare, trei laptopuri şi şapte autoturisme.

Agenţii au mai confiscat şi 22.000 de euro şi 8.000 de dolari şi un pistol cu 30 de cartuşe.

Municipalitatea suceveană se pregăteşte pentru tot ce-i mai rău

În dotarea Serviciului voluntar de urgenţe va intra o modernă auto-specială de intervenţie, executivul intenţionând să-şi adjudece şi o instalaţie modernă de alarmare
Primăria Suceava se va dota cu o autoutilitară-furgon pentru intervenţii de urgenţă. Li-citaţia pentru livrarea acesteia a fost câştigată de Autoservice Rădăuţi pentru suma de 100 de mii de euro.

Autospeciala are un număr de 5 locuri, potrivit primarului Ion Lungu a-ceasta fiind dotată cu toate ce-le necesare, respectiv grup electrogen, drujbă, roto-per-cutoare, pompe de apă, bărci peneumatice etc. „Serviciul specializat din cadrul Pri-măriei trebuie dotat cu tot ce trebuie, astfel încât să poată face faţă unor eventuale şi nedorite calamităţi naturale sau de altă natură”, a precizat edilul-şef. Executivul a fost pe cale să-şi adjudece şi o in-stalaţie modernă de alarmare, însă licitaţia a fost amânată pe motiv de depăşire a sumei alocate, de 150 de mii de lei.

Serviciul voluntar pentru situaţii de urgenţă şi-a intrat în rol de la 1 ianuarie 2007 şi are 70 de membri, persoane din cadrul executivului. Dl Lungu afirma, cu ceva timp în urmă, că municipiul reşedinţă de judeţ este total descoperit în faţa unor situaţii neprevăzute.

mai exista si oameni civilizati


Mi-am adus aminte de o intamplare zilele astea pe care m-am gandit sa o pun pe blog. Deci, se facea ca prin toamna(septembrie) trebuia sa merg cu familia la Cluj pentru a rezolva niste probleme, ceva legat de acte, nu conteaza asta, importanta e o anumita secventa a calatoriei. Deci folosind masina din dotarea familiei pornim catre spre Cluj urmand traseul prin Vatra Dornei ceea ce a fost o mare greseala. Drumul este in reparatii, semafoare, foarte multe gropi diferente de nivel in care risti sa-ti rupi masina in doua daca ai viteza etc.

Asadar dupa o lunga si anevoioasa calatorie ajungem in Cluj, gasim respectiva institutie la care aveam treaba, rezolvam problemele si apoi vine timpul sa ne intoarcem spre casa. Eram intr-o parcare langa Opera Maghiara si nu stiam cum sa gasim iesirea inspre Reghin ca sa ne intoarcem catre casa, pare simplu dar e greu pentru ca orasul e mare si aglomerat si e foarte simplu sa te ratacesti si in plus nu puteam sa mergem pe unde am venit pentru ca drumul era cu sens unic. Tatal meu ii zice unui tip sa ne spuna, macar asa in mare, cam pe unde trebuie sa mergem.Incepe el sa zica, de 15 ori la stanga, dupa aia la dreapta etc. dar renunta la explicatii si zice "Eu am masina acolo, urcati si dvs. la volan si veniti dupa mine ca va ghidez eu". Am ramas masca la replica asta, adica omul se oferea sa ne ajute din binevointa, sa consume benzina prin oras doar ca sa ne ajute, e posibil sa fi avut treaba in acea directie dar putin probabil sa fi avut acelasi traseu.

Dupa ce l-am urmat vreo 20 de minute prin oras, dupa numeroase intersectii incalcite si semafoare trebuia sa ne despartim, adica el trebuia sa mearga la dreapa iar noi spre stanga urmand sa ne ghidam dupa indicatoare mai apoi. Asa am si facut dar prost, deoarece am facut o confuzie in privinta unei localitati spre care mergeam si am luat-o in directia opusa, fiind iarasi rataciti. Din nou, am intrebat pe un domn ce iesea de la o institutie, ne da acesta indicatii dar mai apoi se urca in masina si ne face semn sa-l urmam prin curtea acelei institutii[la care probabil lucra] care se pare ca era o scurtatura catre strada principala. Am mers vreo 10 minute dupa el pana am dat de strada pe care venisem si de iesirea din oras, ii multumim din avarii si ne continuam calatoria.

Concluzia: Mai exista si oameni civilizati si cu bun simt pe lumea asta, nu una ci doua persoane s-au oferit sa consume benzina si timp ca sa ne ajute, si asta la un interval de timp relativ mic.

PORTRETE DE DASCĂLI MARAMUREŞENI



Autorului care va scrie istoria învăţământului din Maramureş îi propune să nu uite numele unui dascăl de excepţie: Dumitru Grad.

S-a născut în 20 septembrie 1913, localitatea Săcel de pe Valea Izei. A fost al 6-lea dintre cei 12 copii ai familiei Vasile şi Maria Grad, ţărani cu stare materială mijlocie. Amândoi părinţii erau ştiutori de carte. Tatăl citea nu numai Gromovnicul, calendar pe o sută de ani, ci şi gazetele ce apăreau la Blaj.

Dumitru se prezintă la şcoala din sat în toamna anului 1921. Învăţători nu erau. Locul lor era suplinit de un singur om: Protopopul Ion Tarţia.

Proaspătul elev avea în trăistuţă un abecedar vechi, o tăbliţă şi condei de piatră, o cârpă de şters şi merinde: prune şi pere uscate, pâine de mălai şi sâmburi de harbuz.

Spre surprinderea protopopului, micul şcolar a citit cursiv din abecedar şi dintr-un manual de clasa a III-a.

Mulţumit, respectabilul cleric l-a aşezat în bancă între elevii de clasa a II-a.

După puţină vreme, protopopul Ioan Tarţia a părăsit şcoala fiind ales senator.

La catedră s-a instalat cantorul.

În anul ce a urmat, au apărut învăţători tineri. Erau elevi din ultimul an, de la Şcolile Normale, trimişi de Ministerul Învăţământului în provinciile alpine.

Fiind elev silitor cu rezultate bune la învăţătură, în anul 1925, Dumitru Grad e trimis la Şcoala Normală „Regele Ferdinand” din Sighet. Era îmbrăcat ţărăneşte, iar pe cap avea o pălărie de păr, care aparţinea tatălui său.

Reuşind la examenul de admitere, s-a aşternut pe muncă. Avea multe lacune, dar, an de an, le-a eliminat. Începând cu clasa a IV-a, s-a plasat în fruntea colegilor, loc pe care l-a păstrat detaşat, până la sfârşitul anilor de studiu.

La examenul de diplomă a obţinut media 9,88, în vreme ce colegii săi, elevi buni, nu s-au ridicat până la 9. Faptul acesta o fost revelat elogios de presa locală. Toţi profesorii l-au notat cu 10, afară de Aurel Micu, maistru de lucru manual, slab pe plan profesional, dar bătăuş fără pereche; toţi elevii îi cunoşteau cârja.

După bucuria reuşitei la examen, a urmat supărarea aşteptării. În învăţământ nu erau posturi libere. Numărul absolvenţilor şomeri depăşea 6.000. Ce putea să facă premiantul Dumitru Grad ?

S-a întors la Săcel, la părinţi. Nu era singur. Tot şomeră era şi sora sa, absolventă de Şcoală Normală.

Profesorul Vasile Pop, directorul Şcolii Normale din Sighet, aflând situaţia fostului elev, l-a angajat bibliotecar.

În toamna acelui an -1933- acest eminent pedagog şi umanist, a înfiinţat, pe lângă Şcoala de Aplicaţie, clasa a V-a. Dumitru Grad a fost angajat să conducă noua clasă, primind un salariu de 1.500de lei, de la Comitetul Şcolar.

A urmat stagiul militar, la Şcoala de Ofiţeri de rezervă din Ploieşti. După un an, reuşind la examenul de absolvire s-a întors acasă şi a fost numit învăţător la şcoala din Vişeu de Jos.

Cu ce zestre s-a prezentat la post?

Pe plan material: un geamantan vechi, de nuiele confecţionat de el în orele de lucru manual de la Şcoala Normală.
Pe plan intelectual: o inteligenţă sclipitoare, gândire logică, imaginaţie bogată, memorie fidelă şi cuprinzătoare putere de analiză şi sinteză, de asociere şi disociere, voinţă neclintită, pregătire profesională excepţională şi cu un entuziasm viguros, tineresc.


Una din primele sale preocupări a fost problema cunoaşterii elevilor. În acest scop lucrările francezilor Binet-Simion şi setul de teste colective elaborate de psihologii de la Universitatea din Cluj, sub conducerea profesorului Fl. Ştefănescu-Goangă i-a fost de un mare folos.

În clasă a predat, cu entuziasm nesecat, lecţii intuitive interesante, clare şi convingătoare, ţinând seamă întotdeauna de capacitatea de înţelegere a elevilor.

Principiile de învăţământ le-a aplicat în mod creator, utilizând constant propria sa experienţă didactică şi metodică.

N-a fost instructor, în sensul cazon al cuvântului, ci misionar, adică un dascăl care ştie să facă precis joncţiunea dintre instrucţie şi educaţie. Elevii l-au iubit fără rezerve.

Dumitru Grad a fost un inventator complet. S-a priceput şi a manifestat interes pentru toate materiile de învăţământ, lucru foarte rar întâlnit.

Nici în activităţile extraşcolare n-a căutat un loc călduţ. S-a plasat unde a fost cel mai greu.

A condus, de asemenea, şi centrul de instrucţie premilitară, obţinând rezultate deosebite.

A urmat avalanşa ordinelor de chemare în armată.

In 1939, activitatea a fost întreruptă .Au rămas fără animator: corul, pepiniera, biblioteca, elevii, premilitarii, etc. Paranoicul Hitler a dat foc Europei. Nouă ni s-a răpit Basarabia şi Bucovina de Nord, apoi o parte însemnată din Ardeal.

In anul 1940, Dumitru Grad a trecut Gutâiul, înşiruindu-se în rândurile refugiaţilor de la căminele lor.

A fost bine primit în comuna Dud din judeţul Arad. După câteva luni, a primit ordin de chemare la Batalionul 9 Vânători de Munte.

Din garnizoana Vulcan, această unitate a fost dislocată în Moldova, unde a prins-o războiul antisovietic.

Botezul focului s-a produs la Noua Suliţă. Prutul a fost trecut prin vad, iar Nistrul pe pod de pontoane.

În luptele grele de la Capuştiani şi Vierhofca sublocotenentul Dumitru Grad a dat dovadă de pricepere, spirit de sacrificiu şi eroism. Pentru faptele sale de arme, a fost decorat cu Ordinul "Coroana României" cu spadă şi panglică de virtute militară, în gradul de cavaler.

In luptele înverşunate de la Malaja Belozerka din 26 septembrie 1941 a fost grav rănit la cap. L-a salvat de la moarte singură casca. A urmat spitalizarea, convalescenţa şi desconcentrarea.

La noul post din satul Burda, comuna Budureasa judeţul Bihor, abia a intrat în a doua săptămână când primeşte un nou ordin de chemare. Locotenentul în rezervă Dumitru Grad a primit sarcina de instructor în zona Cernăuţi. S-a ocupat de instruirea tinerilor din zona Cernăuţi, având în vedere că tinerii din Basarabia şi Bucovina de Nord rămăseseră neinstruiţi. După parcurgerea unei ierni grele, 1942 / 1943, s-a reîntors în garnizoana Vulcan.

Noile contigente de recruţi încorporaţi erau lipsiţi de echipament decent. Erau încălţaţi cu opinci din piele de porc. După bătălia de Stalingrad, trupele sovietice au continuat înaintarea spre vest. În primăvara anului 1944 primele lor elemente ajung pe teritoriul României.

Locotenentul Dumitru Grad, acum comandant de companie, ajunge din nou pe front. Locotenent-colonelul Constantin Constantin, comandantul unităţii, este făcut prizonier. Batalionul s-a retras spre sud, fiind îndrumat spre garnizoana de pace, la Vulcan.

Abia ajuns la Vulcan, locotenentului Dumitru Grad i se încredinţează comanda companiei a doua din Batalionul 9 reorganizat şi în zilele următoare se va afla în lupte pe Valea Arieşului, în Apuseni. După lupte înverşunate, inamicul este respins şi-apoi pus pe fugă de la Lunca Arieşului, Vidolm, Făgetul Ierii, Băişoara, Dealul Sasului şi Kisster. In noaptea de 10-11 octombrie, compania a 2-a are misiunea sa înspre Gilău. Prin lupte la grenadă, la baionetă şi corp la corp, inamicul este azvârlit la nord de Someş, după ce unul dintre comandanţi este făcut prizonier. În cursul dimineţii, Someşul este asaltat prin vad. Podul este aruncat în aer. Cad morţi şi răniţi din ambele tabere. Inamicul îşi abandonează morţii şi răniţii. Compania a 2-a face numeroşi prizonieri în timp ce mulţi încearcă să se salveze cu fuga spre Aghireş. In câteva zile, Vânătorii de Munte din divizia a 2-a ajung pe teritoriul Ungariei, alături de cei ce au luptat la Beiuş, Oradea şi Debreţin. În luptele duse la nord de Hajduhadhaz pentru zdrobirea rezistenţei inamice, locotenentul Dumitru Grad este rănit grav la piciorul drept, braţul şi antebraţul stâng şi la faţă. Va putea fi evacuat după mai bine de patru luni. Tratat la spitalul din Sibiu, se întoarce la unitate în luna martie.

Pentru faptele de arme săvârşite în luptele din Transilvania şi Ungaria a fost citat prin ordin de zi pe U.M. şi decorat cu „ Ordinul Steaua României cu spade şi panglică de virtute militară şi Frunze de Stejar”.

La 10 mai, este avansat căpitan în rezervă, iar la 16 mai este lăsat la vatră. În prezent, veteranul de război Dumitru Grad are grad de maior în rezervă. A fost cel mai bine apreciat dintre toţi ofiţerii de rezervă din Batalionul 9 Vânători de Munte. Afirm acest lucru deoarece sunt în plină cunoştinţă ce cauză, făcând parte şi eu din acestă unitate.

În această lună mai, când florile răspândesc în aer un miros splendid, Dumitru Grad ajunge în satul său. Tot atunci se reîntoarce din refugiu şi sora lui. Fratele Gheorghe a căzut eroic la Oarba de Mureş. Alt frate – cel mai mare, Toader – rămas acasă, a fost ridicat de la coasă şi împuşcat în locul numit Dosul Tăului la Vişeu de Sus împreună cu alţi 10 români, pe motiv că ar fi avut relaţii cu partizanii. După acesta, au rămas 6 copii orfani. Tatǎl lui Dumitru Grad, cunoscut sub numele de Vasile a lui Toderaş din Săcel, în vârstă de 67 ani a fost ridicat de hortyşti şi închis împreună cu mulţi alţi români în lagărul de Slatina, pentru că “avea copii în România”.

Statornicit în satul natal Dumitru Grad a reînceput munca didactică şi culturală. Lucru important, entuziasmul său era nealterat.

Fiind directorul şcolii, a avut de rezolvat numeroase probleme. Cea mai dificilă a fost lipsa de cadre didactice. A recurs la suplinitori, mai ales fete, absolvente de gimnaziu şi şcoli profesionale.

El a luat clasa I, fiind cea mai numeroasă şi cea mai dificilă. Cu această, clasă a experimentat noua metodă globală Doctor Florica Bagdasar. Ştiind să valorifice părţile bune ale acestei metode a reuşit să obţină rezultate remarcabile.

În ţară, experimentul a dat greş. S-au găsit puţini dascăli de talia Grad, şi s-a abandonat.

O luptă dârză a purtat cu sărăcia părinţilor elevilor. De asemenea, alfabetizarea a constituit o problemă care nu suferea amânare. În preajma încheierii anului şcolar 1949-1950, Dumitru Grad a primit ordinul să ia în primire postul de inspector al plasei Iza, cu sediu în Dragomireşti. După câteva luni, a fost transferat la Vişeu de Sus, odată cu reforma administrativă. Atunci, situaţia era şi mai grea. Peste 3500 de copii erau neşcolarizaţi. Numeroase cătune de pe văile din: Borşa, Poienile de sub Munte şi Crasna nu aveau nici localuri, nici învăţători.

Se cereau măsuri urgente. S-au înfiinţat internate, s-au închiriat localuri de şcoală şi s-au numit învăţători suplinitori. Unde erau localuri ruinate sau devastate, au fost reparate şi amenajate. Suplinitorii nu aveau stabilitate şi din cauza salarizării.

Îmbolnăvindu-se, Dumitru Grad a trecut la Şcoala Numărul 1. Puţină vreme a avut o brumă de linişte.

În 1952 s-a înfiinţat Liceul din Vişeu de Sus. Dar cine să îl organizeze, cine să îl pună în stare de funcţionare? Dumitru Grad… Era greu. Din 30 de cadre didactice numai una era cu studii superioare.

Activitatea grea de pionierat, s-a dovedit epuizantă. Dumitru Grad s-a pomenit din nou în concediu medical. A ajuns la Cluj la Clinica de Ftiziologie. După tratament, a fost silit să se pensioneze de boală. A fǎcut acest lucru, dar a continuat activitatea în calitate de contabil al liceului. Tenace cum îl ştim, a rezolvat o sumedenie de probleme, mai ales de ordin gospodăresc şi administrativ.

Renunţând la pensia de gradul III, a fost numit director al Casei de cultură, pe data de 1 iulie 1959. Sub îndrumarea sa, activitatea tuturor formaţiunilor cultural-artistice s-a intensificat şi s-a extins pe o arie mai mare. Succint amintim: teatru, brigada ştiinţifică, corul, conferinţele, ansamblul folcloric etc. Se cuvine să notăm un lucru demn de lăudă: corul a obţinut diverse premii în concursuri pe ţară, iar ansamblul folcloric a fost distins cu premiul I pe ţară.

Dumitru Grad a condus casa de cultură timp de 8 ani. În tot acest timp s-a plasat între fruntaşii din judeţ.

În 1967, a luat fiinţă la Vişeu de Sus, Şcoala Ajutătoare pentru copii cu deficienţe senzoriale, fizice şi intelectuale. Dar cine să organizeze şi să conducă această unitate de învăţământ? Care ar fi omul cel mai potrivit? Dumitru Grad, priceput la toate.

A muncit şi aici enorm, dar a reuşit să pună şcoala în stare de funcţionare. Copiii cu deficienţe au găsit adăpost, hrană, lumină, jucării, căldură sufletească…

Conştient că în şcoala care pregăteşte copii cu diverse deficienţe în vederea integrării sociale, vor fi necesare mijloace şi metode diferite din cele din învăţământul de masă, Dumitru Grad a socotit necesară vizitarea în prealabil a şcolilor de profil din judeţ, însuşirea experienţei colegilor din aceste şcoli, participarea la cursuri de iniţiere sau perfecţionare pe plan central şi studierea unor lucrări moderne de specialitate.

Prezenţa unor copii cu deficienţe senzoriale, între care hipoacuzici, pe fondul cărora apar deficienţe de vorbire a creat necesitatea cabinetului logopedic. Existenţa unor deficienţe fizice sau motorii ca: cifoză, scolioză, lordoză, pareze, picior plat etc., a creat necesitatea sălii pentru gimnastică medicală şi corectarea acestor deficienţe. Deficienţele intelectuale, dar mai cu seamă tulburările de comportament, au dat mai multă bătaie de cap.

Cu eforturi susţinute de către întregul colectiv s-a reuşit crearea unor condiţii de viaţă decentă, elevii găsind mai ales căldura umană cu care erau înconjuraţi.

Despre contribuţia acestei şcoli la integrarea socială a copiilor cu deficienţe, cât şi la reducerea delincvenţei juvenile, nu trebuie să mai insist. După mai bine de 40 de ani de muncă închinată instruirii şi educării tinerelor generaţii, învăţătorul Dumitru Grad, îndeplinind condiţiile de vechime integrală şi limită de vârstă se pensionează la cerere la 1 mai 1974.

Afirmând că Dumitru Grad a fost un dascăl de vocaţie, nu greşesc, dar adevărul e mult mai cuprinzător. El ar fi putut fi tot atât de strălucit inginer, medic, avocat, economist, cercetător ştiinţific, aviator etc.

În istoria învăţământului maramureşean, rămâne un model de dăruire profesională şi patriotică.

Învăţător ION BERINDE

Am găsit aceste note ale fostului prieten al tatălui meu între dosarele pe care le-am luat din casa părinteasca, după ce ambii mei părinţi au trecut în veşnicie. Notele au fost scrise în 1992, după ce tatăl meu şi-a scris memoriile. Am aprobarea tatei să utilizez toate informaţiile pe care mi le-a lăsat, cum cred de cuviinţă.

Românii subdunãreni în paginile revistei Luceafãrul: Andrei Şaguna

Luceafărul, revista studenţilor români din Ungaria şi Transilvania, aflaţi sub ocupaţie străină, a dovedit un constant şi firesc interes faţă de fraţii lor din Bucovina, Basarabia, Bulgaria, Grecia, Macedonia, Alba-nia, Serbia şi Croaţia. Mai bine de-cât ei, puteau să simtă ce înseamnă persecuţia naţională la care au fost şi sunt şi astăzi supuşi românii aflaţi dincolo de graniţele ţării.

Numărul 21/1903 aminteşte că “Asociaţiunea s-a ocupat odată de frumoasa idee a unui album etno-grafic”; în vederea realizării lui, Luceafărul publică două fotografii cu portul comuna Glogon, cercul Panciova, fotografii trimise de chi-mistul Teodor Filipaşcu din Sara-jevo, “redactorii cerând fotografilor să le trimită asemenea lucrări din acele părţi”. Iată interesul deosebit dovedit faţă de românimea sud-dunăreană.

Sub titlul Monument de limbă, cronica Luceafărului (23/1903) notează cartea lui Branislav Gh. Nuşici, o descriere a regiunii Cosovo, apărută la Novisad în 1803, care cuprind o relatare privitoare la clopot din turnul cu orologiu din Priştina, pe care se află inscripţia: “acest clopot l-a făcut dumnealui jupan Ion Moldovan 1764”, de unde putem afla că aici trăiau români care astăzi nu mai sunt, au fost dez-naţionalizaţi.

În nr. 6/1909 Gh. Tulbure scrie un amplu ostiar privitor la Colo-niile macedoromâne din Ungaria şi tinereţea mi-tropolitului Şaguna. Ăici se spune: “pe la anul 1815 treizeci şi mai bine femei macedoromâne din Gesta, povăţuite de dragostea pentru progresul cultural al consân-genilor lor, se constituie într-o socie-tate sau reuniune, al cărei scop era de a sprijini opera românismului”(p. 129). Ele şi-au propus sporirea acţiunilor pentru a susţine şcoala şi învăţătorii şi să acorde burse studen-ţilor macedoromâni “distinşi la învăţătură”.

Din acest prim pasaj reţinem că în capitala Ungariei exista o colonie de români- suddunăreni, că aceştia aveau o bună stare materială, erau organizaţi şi îndrăgeau cultura, în felul acesta “deputaţiunea admi-nistrativă a fondului naţional şcolar de rit greco-neunit aducea la cunoş-tinţa celorlalte comunităţi macedo-nene nobila şi generosa întreprin-dere a femeilor din Pesta”, ceea ce întăreşte cunoscuta afirmaţie ca în Transilvania, Ungaria şi Austria existau foarte multe familii macedo-române. Aceleaşi frumoase cuvinte meritate de laudă la adresa societăţii femeilor macedoromâne din Pesta se întâlneşte şi în broşura tipărită în 1819 la Buda şi datorată lui Petrovici: Nenjatres Gesche-ma den Herrn und Fraten BUrger und BUrgeriNNen walachischer Nazion zu Pest - von Petrovics. Această broşură mai cuprinde “între altele o odă lungă în care cu prilejul Anului nou se preamăresc străduinţele românilor din Pesta” care nu precu-peţesc nimic spre “a jertfi pentru cultura limbii şi sădirea ştiinţei în şcoala lor”. Nu se ştie însă cât timp a funcţionat acesta societate. Se ştie cu certitudine că “cea dintâi preşe-dinta a fost Elena Grabovski, mătu-şă a lui Şaguna, după care a urmat Maria Roza şi Maria Nicolici”. Con-cluzia lui Gh. Tulbure este aceea că întreaga colonie macedoromână din Pesta, la începutul secolului al XIX-lea “era deja un factor însemnat al vieţii noastre bisericeşti, sociale şi culturale, între membrii acestei colonii găsim o seamă, care s-au ilustrat chiar ca sprijinitori darnici ai mişcării literare româneşti”. Saloanele aristocratice ale bogatului Atanasiu Grabovski, “unchiul după mamă al lui Şaguna”, era locul de întâlnire al celor mai de seamă inte-lectuali ai românilor. Aici se aduna deseori Petru Maior şi Samuil Micu, entuziaştii V. Bojinca, I. Neagoe, T. Aron şi I. Teodorovici care, aplecându-se asupra limbii latine şi istoriei neamului nostru, au reînviat conştiinţa naţională animată de gloriosa obârşie “a limbii şi naţiunii româneşti”. Din îndemnul şi pe cheltuiala acestor mecenaţi români macedoneni s-au tipărit foarte multe cărţi, reviste şi calendare româneşti. Aşa este un Apendice al lui Teodor Aron la Istoria pentru începutul românilor în Dacia a lui P. Maior, care poartă dedicaţie mecenatului Atanasiu Grabovski de Apadia care a fost fruntaşul mişcării pentru intro-ducerea limbii române în oficierea serviciului divin în biserica greco-română din Pesta. Deosebit de im-portantă ni se pare observaţia auto-rului articolului în sensul că mece-natul Grabovski întreţinea legături cordiale sau chiar amicale cu repre-zentanţi din înalta societate, ma-ghiari, cu episcopii ortodocşi şi boieri din ţară, din România, cum e familia Goleştilor. Pentru renumele său, “acest bun român a cărui casă era un adevărat locaş de religio-zitate, cultură şi naţionalism”, a fost numit de împăratul Francisc I din Viena, “nobil de Apadia”.

Tot de aici aflăm că învăţătorul Ştefan Popovici din Pesta îi închină de ziua onomastică o odă acrostih.

Obligatoriu este să amintim şi alte familii macedoromâne: Mutovski, Muciu, Economu, Dina, Vumba, Mocsonyi, “pentru a aprecia după vrednicie influenţa binefăcătoare şi rolul important al coloniştilor mace-doromâni în istoria dezvolării noas-tre culturale”, spune Gh. Tulbure, pe drept cuvânt.

Dureros este doar - spune pe bună dreptate autorul articolului, şi o dată cu el, şi noi - că aceste distinse şi generoase familii s-au pierdut, s-au stins, “contopindu-se mai ales prin căsătorii cu elementul german şi unguresc în mijlocul căruia au trăit”. Mai amintim că tot aşa s-a pierdut şi colonia românilor din Viena. Cu regret trebuie să constatăm că românii, din nefericire, se deznaţionalizează foarte uşor, ceva ce nu se întâmplă parcă şi cu alte etnii. Unul din mijloacele de dezna-ţionalizare a românilor îl constituie căsătoriile cu elementul străin (ger-man, unguresc, sârbesc, bulgar, gre-cesc, albanez, croat, ucrainean, ru-sesc etc.). Cu durere notează Gh. Tulbure, “din bogatele colonii macedoromâne, astăzi abia se mai pot găsi câţiva descendenţi răzleţi prin parochiile greco-sârbeşti gata a se desfiinţa din oraşele Ungariei, care şi aceştia cu greu îşi mai recunosc originea străbunilor lor”. Este relatată în continuare biografia lui Andrei Şaguna, descendentul unei asemenea familii de aromâni, originară din Mişcolţ. Chiar şi Naum, tatăl viitorului prelat, a trecut la religia romano-catolică. Aşa se face că episcopul Fischer din Eger a obligat pe copilul lui Naum, viitorul Andrei Şaguna, să crească în spiritul şi limba papistaşă. Copilul este adus de la Pesta la Mişcolţ şi îndepărtat de religia şi limba sa română. Graţie influenţei binefăcă-toare a mamei sale, copilul va reveni la ortodoxia română. La această hotărîre a contribuit şi influenţa benefică a unchiului său Grabovski, în casa căruia a prins dragoste pentru limba şi literatura română, pentru cultura poporului său. Mândru de originea nobilă a poporului român din care făcea parte, şcolarul Şaguna cunoaşte suferinţa românimii şi i se deşteaptă dorinţa de a lupta pentru scrutarea şi uşurarea sorţii acestui blând, răbdător şi înţelept popor: românii. Aşa se face că sufletul lui Şaguna a fost format din substratul sentimentului religios şi al celui naţional. Însoţite de “ o neîntrecută agerime spirituală şi o rară sârguinţă la muncă”, aceste trăsături psihice vor constitui zes-trea de suflet cu care va porni în viaţă viitorul apărător al românimii. Deşi era uşor “să ajungă la o pozi-ţiune înaltă”, Şaguna “nu se lasă ispitit de perspectivele, care i se deschideau în viitor”, cu preţul re-nunţării la legea naţională. El nu putea uita “cuvintele de hulă şi dispreţ la adresa poporului româ-nesc de la colegii săi”. Acest fapt l-a determinat să accepte propunerea episcopului român Manuilovici din Vârşet ca tânărul Şaguna să se de-dice carierei preoţeşti. Hotărârea lui Şaguna de a intra în rândul clerului provine din “educaţia religioasă de acasă”, din înclinarea sa proprie şi mai ales din convingerea că în felul acesta el va fi în mijlocul poporului său cu care s-a identificat întreaga sa viaţă.

Astăzi, mii şi zeci de mii de ro-mâni sunt obligaţi să muncească în străinătate pentru dolari şi euro sau preferă o poziţie politică bănoasă în ţară unei munci cinstite. Şaguna a ales “cărarea mai spinoasă a călu-găriei” în locul măririlor deşarte lu-meşti. Profesorul de teologie pentru sârbi la seminarul din Vârşet, secre-tarul consistoriului din Carlowitz culege date despre trecutul bisericii româneşti, aşa cum mărturiseşte în prefaţa manualului său: Elemen-tele dreptului canonic. Întreaga strădanie şi scopul vieţii sale, Şaguna le cuprinde în cuvintele de la hirotonirea sa ca episcop al românilor neuniţi din Transilvania în catredala din Carlowitz: “Tu, Doamne, ştii, că cătră scopul meu a alege doresc pe românii ardeleni din adâncul lor somn să-i deştept…”. Gh Tulbure îşi încheie articolul consi-derând, pe drept cuvânt, că şi astăzi “ne încălzim la lumina strălucitoare a personalităţii” lui Şaguna “şi ne hrănim din roadele îmbelşugate ale străduinţelor sale”.

Sucevenii se pregătesc pentru meciul cu CFR Braşov

Rugbi


Deşi cluburile componente ale Diviziei Naţionale au solicitat amînarea primelor jocuri, federaţia de specialitate nu a renunţat la ideea ca prima rundă a turneelor play-off, respectiv, play-out să se dispute în data de 20 decembrie.


CSM Bucovina Suceava va întîlni formaţia CFR Braşov, în prima partidă a turneului pentru menţinerea în primul eşalon valoric al rugbiului românesc. "Sigur, noi am cîştigat ambele dispute de pînă acum cu formaţia braşoveană, însă în lupta pentru evitarea retrogradării şi în condiţii de iarnă datele problemei sînt cu totul altele. În pofida solicitărilor noastre de amînare a jocului, Federaţia a menţinut decizia de disputarea lui şi ne pregătim, în consecinţă, pentru un joc hibernal. Nu se poate spune că nu sîntem obişnuiţi şi noi cu condiţiile grele, dar este dificil de jucat pe zăpadă, condiţii în care valorile se mai nivelează. Oricum, aşa cum am spus şi cu alte ocazii, ne vom strădui să învingem şi să ne menţinem în Divizia Naţională şi în viitorul sezon", a afirmat antrenorul echipei CSM Bucovina Suceava, Constantin Vlad.

Caz de antrax confirmat la Suceava

Alerta maxima in judetul Suceava dupa ce un vitel mort in urma cu mai putin de o saptamana a fost diagnosticat cu antrax. Animalul, crescut in gospodaria lui Mihai Batariuc, din comuna Stroiesti, a murit subit fara a prezenta inainte nici o urma de imbolnavire. Riscul este cu atat mai mare, dupa ce patru barbati din sat au intrat in contact cu animalul mort atunci cand l-au ingropat. Desi boala a fost confirmata, cei patru barbati au refuzat sa-si faca analizele, motivand ca, daca ar fi contractat boala, ar fi avut deja probleme de sanatate. Si in Bistrita-Nasaud, un barbat a fost internat cu suspiciunea de antrax, iar alte sapte persoane sunt tinute sub supraveghere medicala dupa ce au intrat in contact cu o vaca bolnava. Antraxul este o boala infectioasa, provocata de un bacil care se transmite la om de la animale domestice: vite, capre, oi, cai, porci.

Tenis >> Costel Chelaru cel mai reprezentativ tenismen sucevean în 2007


Sport



Luna decembrie a fost perioada în care tenismenul Costel Chelaru a confirmat că este unul dintre cei mai buni jucători la categoria veterani – peste 40 de ani.

Costel Chelaru a participat la Masters-ul jucătorilor din categoria sa de vârstă, organizat de Federaţia Română de Tenis. Competiţia, care s-a desfăşurat pe două grupe, a dat câştig de cauză lui Elturk Ezedine în grupa A, cel care l-a învins în meciul decisiv pe Claudiu Munteanu, clasat pe locul secund.

În grupa B, suceveanul Costel Chelaru s-a impus în faţa lui Dorel Lohan, în trei seturi, scor 4-6, 6-4, 7-6. Adversarul tenismenului sucevean s-a clsat pe locul 2 în această grupă.

În faza semifinalelor Claudiu Munteanu a dispus de Costel Chelaru cu 6-2, 6-1 în timp ce Elturk Ezedine a câştigat confruntarea cu Dorel Lohan.

Finala s-a disputat între Claudiu Munteanu şi Elturk Ezedine, câştig de cauză având primul, după două seturi, scor 6-4, 6-1.

În competiţia jucătorilor de peste 35 de ani Dorel Lohan şi Costel Chelaru s-au clasat pe primele două locuri ale grupei B, suceveanul fiind învins înb semifinale de Elturk Ezedine cu 6-4, 6-3.

Lupte >> Evoluţie bună a juniorilor suceveni la Cupa României


Sport



Sportivii suceveni au avut o evoluţie foarte bună la Cupa României, competiţie în care Constantin Bolohan (CSM Suceava) s-a clasat pe primul loc la categoria 50 kg. Tot pe primul loc s-a şi Andrei Brânzei (CSM Suceava) dar la categoria 120 kg.

La categoria 66 kg, George Rotari s-a clasat pe a treia treaptă a podiumului, aceeaşi performanţă fiind realizată şi de Florin Şpac la categoria 96 kg. Ambii sportivi sunt legitimaţi la LPS Suceava.

Mihai Morişcă (CSM Suceava) a obţinut locul 3 la 120 kg întregind astfel o participare meritorie a sportivilor suceveni la Cupa României.

Ministrul Adomniţei a prezentat noul proiect de Legi ale Educaţiei


Invatamant



Adomnitei Ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei a prezentat luni, noul proiect de Legi ale Educaţiei, eveniment ce s-a desfăşurat în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” şi unde au fost invitaţi preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Nicolae Văcăroiu şi Bogdan Olteanu, preşedinţii celor două Comisii de Învăţământ ale Parlamentului, Irinel Popescu şi Lia Olguţa Vasilescu, reprezentanţi ai sindicatelor din învăţământ, ai federaţiilor studenţeşti, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, Ecaterina Andronescu. De asemenea, au fost invitaţi inspectorii şcolari generali şi rectorii universităţilor din România, organizaţii neguvernamentale, preşedinţi de partide parlamentare, mass-media.

Proiectul de legi a fost definitivat în acest an, sub coordonarea ministrului Educaţiei, Cristian Adomniţei, de către reprezentanţii MECT, ai sindicatelor şi ai comunităţii academice. Pachetul legislativ conţine Legea Învăţământului Preuniversitar, Legea Învăţământului Superior şi Statutul Personalului Didactic.

Proiectele se vor afla în dezbatere o lună, timp în care vor putea fi aduse sugestii şi amendamente. Acestea vor fi analizate, evaluate şi, după caz, integrate în proiect. După definitivare, proiectul va intra în dezbatere parlamentară, pentru a putea fi supus votului.

Pachetul legislativ poate fi accesat, începând de luni, 17 decembrie, pe site-ul MECT www.edu.ro.

A fost lansată oferta de studii în străinătate pentru anul universitar 2008-2009


Invatamant



studenti Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin Centrul Naţional pentru Burse de Studii (CNBSS) în Străinătate, anunţă lansarea ofertei de burse pentru anul universitar 2008 - 2009. Oferta conţine burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate, instituite prin H.G. nr. 697/1996, modificată prin H.G. nr. 533/1998 şi burse de studii sau cercetare acordate în baza documentelor de colaborare bilaterală sau oferite în mod unilateral de alte state.

Bursele din prima categorie sunt atribuite pentru stagii de studii universitare, postuniversitare, stagii de cercetare/specializare postuniversitară şi postdoctorală în străinătate cu durata de 2-10 luni, în limita a 600 de luni de bursă într-un an universitar acordate fracţionat candidaţilor eligibili, în funcţie de solicitările acestora. Participarea la concursul naţional are ca scop obţinerea unei finanţări din partea statului român pentru efectuarea stagiului de studii sau de cercetare în străinătate la universităţile la care au fost acceptaţi în urma demersurilor personale.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin CNBSS, asigură cheltuielile de transport internaţional până la locul de stagiu şi retur, o singură dată în perioada stagiului, precum şi cheltuielile de întreţinere a bursierului în străinătate, prin bursă cu un cuantum lunar de până la 1000 de dolari USD, în funcţie de cheltuielile estimate de instituţia primitoare şi de cuantumul pe ţări aprobat prin ordin de ministru.

Calendarul desfăşurării concursului naţional are următoarea configuraţie: 21 martie 2008 - termenul limită pentru depunerea dosarului de candidatură, 24 martie - 18 aprilie: verificarea administrativă a dosarelor, 21 aprilie - 30 mai: evaluarea candidaturilor, 02 - 13 iunie: selecţia candidaturilor şi afişarea rezultatelor, 16 - 18 iunie: depunerea contestaţiilor, 19 iunie - 2 iulie: soluţionarea contestaţiilor şi afişarea rezultatelor finale.

Bursele din a doua categorie sunt atribuite pentru stagii de studii universitare, postuniversitare, stagii de cercetare/specializare postuniversitară şi postdoctorală sau studii complete universitare, de masterat sau doctorat, în străinătate, conform ofertelor valabile pentru anul universitar 2008 - 2009.

Candidaţii depun un dosar de candidatură la Centrul Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, urmând să fie acceptaţi sau nu de partea externă, ulterior câştigării concursului naţional. MECT, prin CNBSS, asigură transportul internaţional din Bucureşti până la locul de stagiu şi retur, o singură dată pe an universitar, şi burse în valută în funcţie de cuantumul pe ţări aprobat prin ordin al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, suplimentare faţă de bursele finanţate de guvernul ţării primitoare. Ţara primitoare poate acoperi cheltuielile de şcolarizare, de întreţinere în străinătate, asistenţă medicală în caz de urgentă şi transport intern.

Calendarele desfăşurării concursurilor naţionale pentru bursele de studii sau cercetare acordate în baza documentelor de colaborare bilaterală sau oferite în mod unilateral vor fi stabilite de Centrul Naţional pentru Burse de Studii în Străinătate, în funcţie de termenele limită de transmitere a dosarelor de candidatură către partea externă şi vor fi anunţate pe site-ul www.roburse.ro.

Ţările cu care România are încheiate acorduri de colaborare bilaterală, în domeniul burselor de studii sau cercetare sunt următoarele: Azerbaidjan, Armenia, Belgia (pentru partea valonă), Grecia (oferta City College şi a Universităţii Sheffield), Italia, Luxemburg, Nigeria, Norvegia, Polonia, Pakistan şi Siria).

Cei interesaţi pot obţine informaţii despre conţinutul dosarului de candidatură sau oferta completă de burse accesând site-ul CNBSS, www.roburse.ro, sau adresându-se direct Centrului (telefon: 021/310.19.05, 021/314.24.40; fax: 021/310.19.05, 021/310.22.17) e-mail: burse@roburse.ro.

Promovabilitate de 85 la sută la teza cu subiect unic la limba şi literatura română


Invatamant



monacu Procentul de promovabilitate la teza cu subiect unic la limba şi literatura română susţinute vineri de elevii de clasa a VII a fost de 85,42 la sută iar la clasa a VIII-a fost de 85,56 la sută. Adjunctul IŞJ Suceava, Vasile Monacu a declarat luni, după corectarea lucrărilor că un procent de 14 la sută din elevi nu au reuşit să obţină note peste 5, la ambele clase, în schimb note de 10, la clasa a VII a au obţinut 256 de elevi iar la clasa a VIII a, 210 elevi. Acesta a mai spus că 19 la sută dintre elevii participanţi de clasa a VII a au luat note de 7, iar 20 la sută dintre elevii clasei a VIII a au luat note de 6.

La matematică, procentul de promovabilitate a fost de 83,79 la sută la clasa a VII, şi de 92,97 la sută, la clasa a VIII-a.

Cât priveşte teza cu subiect unic la disciplinele istorie şi geografie, susţinută numai de elevii claselor a VIII-a, procentele de promovabilitate au fost de 96,11 la sută pentru istorie şi de 95,86 la sută pentru geografie.

Pomana porcului... în Bucovina


Actualitate



porc.sacrificare.Sarbatori În săptămâna Sf. Ignatie Teoforul, familiile de bucovineni se întrunesc la tăiatul porcului şi dacă porcul este mare sunt invitaţi şi doi vecini bărbaţi ca să meargă treaba mai bine şi să fie mai uşor. Familia Costică şi Cristina Crîşmaru din Dorna Arini, spun că, deşi au citit prin ziare că sacrificarea trebuie făcută prin împuşcare, până va exista cineva prin comună care să aibă aşa ceva, tot la metoda tradiţională vor apela. Aceştia au precizat că pentru a prinde curaj, toţi cei de faţă sunt omeniţi cu 1-2 pahare cu ţuică (vorba vine!).

Şi după sacrificare se opreşte un litru de sânge, în care se pun repede 2-3 linguri de sare care împiedică închegarea. După pârlirea şi curăţarea porcului, se taie şi se scot rapid intestinele şi se duc într-un loc cald, pentru a se desface mai repede şi a se curăţa. Apoi se freacă cu ceapă şi bicarbonat, se clătesc în 3-4 ape şi se pun în apă rece până la întrebuinţare.

Ficatul, rinichii şi splina se pun în apă rece după ce se îndepărtează cu grijă fierea, care se aruncă, iar după jumătate de oră se pun la fiert pentru caltaboşi împreună cu plămânii şi jumătate kg slănină de la guşă.

Urmează împărţirea cărnii şi aici este un moment important, spune familia Crîşmaru pentru că o bună împărţire împiedică risipirea inutilă a cărnii. Aşadar, calitatea I se consideră şunca şi muşchiul, calitatea a II-a sunt cotletele, şira spinării, spatele şi pieptul, calitatea a III-a este burta iar la calitatea a IV-a se încadrează capul şi râtul şi picioarele.

„Să vă spun şi cum fac eu slănina pentru topit. Se adună toate bucăţile de slănină care cad de la formarea tablelor de şuncă (bucăţile mari de formă dreptunghiulară sau pătrată), la care se adaugă burta. Se taie în cuburi şi pentru fiecare 10 kg slănină se pune un litru de apă. Slănina şi apa se pun într-o cratiţă mare specială pentru aşa ceva, şi se aşază pe marginea plitei sau la aragaz la foc mic. Se lasă acolo cratiţa să se topească grăsimea şi să se formeze jumările, peste care se pune sare când sunt reci, că altfel se înmoaie. Untura rezultată se pune în borcane- cu cuţite sub ele, să nu crape şi poate folosi la prăjiturile cu foietaj, de exemplu” a povestit Cristina Crîşmaru.

Aceasta a adăugat că un lucru foarte important este pomana porcului, acea friptură care se face imediat după sacrificare şi care trebuie neapărat împărţită cu vecinii şi rudele.

Serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă nu sunt suficient dotate


Actualitate



Bilant ISU Sv Şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” Suceava, colonelul Lucel Lulciuc a declarat luni, la şedinţa de bilanţ că personalul Inspecţiei de Prevenire a executat un control asupra modului în care sunt constituite, dotate şi încadrate serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă concluzia fiind aceea că dotarea este insuficientă şi că unele administraţii nu au cheltuit banii alocaţi în acest sens. „În momentul de faţă, în cele 114 localităţi ale judeţului sunt organizate servicii voluntare pentru situaţii de urgenţă, defalcate pe categorii -funcţie de dotarea cu autospeciale/utilaje de stingere.

Astfel 74 servicii sunt de categoria I, 35 servicii de categoria a III-a, 5 servicii de categoria a IV-a., având în dotare 45 autospeciale de stingere cu apă şi 112 motopompe” a precizat Lucel Lulciuc care a adăugat că, în vederea susţinerii activităţii acestor servicii, au fost alocate fonduri în cuantum de 2.645.216 lei, fiind cheltuită pe parcursul anului 2007 suma de 1.706.868 lei - 64,5 la sută din suma alocată.

Şeful ISU „Bucovina” Suceava spune că nu au alocat fonduri pentru susţinerea activităţii S.V.S.U., şapte administraţii locale respectiv Adâncata, Ciocăneşti, Drăguşeni, Horodniceni, Moara, Stroieşti, Şcheia, iar în cazul a 14 localităţi fondurile cheltuite au avut valoarea zero.

„Luând în considerare prevederile legislaţiei în vigoare referitoare la corelaţia între categoria serviciului şi numărul gospodării/locuinţe individuale din localitate, rezultă un deficit de cel puţin 65 autospeciale de stingere, având în vedere că majoritatea localităţilor din judeţ au un număr mai mare de 2000 de gospodării, iar la nivelul oraşelor şi municipiilor în care sunt constituite unităţi ale serviciilor profesioniste de intervenţie nu este obligatorie constituirea şi a unui serviciu voluntar. Pentru intervenţia în vederea localizării şi stingerii incendiilor, serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă din judeţul Suceava sunt dotate cu 43 de autospeciale de stingere funcţionale şi 109 motopompe. Procentul de servicii care nu dispun de nici o autospecială sau utilaj de stingere- în localităţile Bălăceana, Berchişeşti, Fântâna Mare, Ilişeşti, Poieni Solca, Şcheia, Udeşti, reprezintă 6,14 la sută din totalul serviciilor voluntare organizate în judeţ” a menţionat colonelul Lulciuc.

Acesta a mai afirmat că anul acesta, au intrat în dotarea serviciilor voluntare 12 autospeciale de stingere (la localităţile Milişăuţi, Dolhasca, Frătăuţii Noi, Straja, Mălini, Comăneşti, Volovăţ, Ciprian Porumbescu, Boroaia, Bogdăneşti, Iaslovăţ, Râşca) second hand, din import, precum şi 40 de motopompe noi, de producţie internă.

S-a înfiinţat Sindicatul Arbitrilor de fotbal din România

Judecătoria Ploieşti a acceptat cererea Sindicatului Arbitrilor de fotbal din România de a deveni personalitate juridică şi poate funcţiona ca asociaţie cu acte în regulă, a declarat luni, pentru NewsIn, secretarul sindicatului, Valentin Istudor.

Mă lupt pentru ca sindicatul să aibă statut juridic încă de acum şapte luni, chiar dacă am avut această iniţiavă şi acum 12 ani. Pe 14 noiembrie am primit un răspuns favorabil din partea Judecătoriei Ploieşti, dar trebuia să aşteptăm să expire acele 30 de zile în care cineva poate face contestaţie şi de aceea nu am ieşit în faţă. Acum am devenit primul şi singurul Sindicat al Arbitrilor de fotbal din România”, a spus fostul arbitru Valentin Istudor.

Sindicatul va fi condus de un comitet, format dintr-un preşedinte, patru vicepreşedinţi şi un secretar general, alegerea lor având loc la fiecare patru ani. Primul preşedinte al asociaţiei este Nuţu Robert, un student în vârstă de 22 de ani, care este arbitru divizionar D, iar sediul sindicatului este la Ploieşti.

Valentin Istudor spune că scopul sindicatului este să îi apere pe arbitri de toate neplăcerile de care au parte în carieră. „Îi vom reprezenta în justiţie pe arbitri în faţa mafiei care există în acest moment în fotbal. Le vom acorda ajutor juridic tuturor arbitrilor care sunt lezaţi de oficialii din fotbal. Nu reprezentăm decât arbitrii corecţi, de aceea îi vom da afară pe cei care nu vor îndeplini această însuşire”, a afirmat secretarul general al Sindicatului Arbitrilor de fotbal din România.

Acesta a mai spus că sindicatul se va afilia unui străin pentru a avea mai multă putere în încercarea de a reprezanta arbitrii. „Vrem să ne afiliem la un sindicat tare din străinătate, pentru că acolo au avocaţi buni şi ne pot ajuta cu probleme juridice. De exemplu, la judeţe, arbitrii sunt bătuţi săptămânal şi nimeni nu face nimic. Şi dacă îi dau în judecată pe agresori, nu se întâmplă nimic, doar se vor plimba prin tribunale. Vrem să aducem corectitudine în arbitraj. Începând de luna aceasta vom trimite mail-uri la toate AJF-urile pentru a da veste ca ne-am înfiinţat”, a încheiat Istudor.

Atenţionările meteo transmise în timp util au dus la evitarea de pierderi de vieţi omeneşti


Actualitate



Comandament Judetean pt Situatii de Urgenta Sv În cadrul reuniunii Comandamentului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, prefectul de Suceava, Orest Onofrei s-a arătat mulţumit de faptul că activitatea în acest domeniu s-a perfecţionat şi a precizat că rolul avertizărilor a avut ca prim efect evitarea pierderilor de vieţi omeneşti şi limitarea pagubelor materiale. Acesta a declarat că, în ultimii trei ani serviciile de situaţii de urgenţă din judeţ s-au perfecţionat mult, chiar dacă dotarea nu a ţinut ritmul. De la avertizare, alarmare şi adoptarea măsurilor necesare, toate acţiunile se leagă”, a afirmat Orest Onofrei. Acesta a mai adăugat că şi serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă au înţeles să acţioneze corespunzător.

Prefectul de Suceava a remarcat că în anul 2007 nu au fost pierderi de vieţi omeneşti în urma fenomenelor meteorologice periculoase cum ar fi inundaţiile, precizând că aceasta se datorează modului de avertizare şi alarmare a populaţiei.

Jandarmii au înfiinţat grupe de supraveghere şi intervenţie în oraşele Dolhasca şi Liteni


Actualitate



jandarmi În cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Suceava au fost înfiinţate grupe de supraveghere şi intervenţie în oraşele Dolhasca şi Liteni. Potrivit IJJ Suceava structurile sunt operaţionale şi vor îndeplini o gamă variată de atribuţii în domeniul ordinii publice, cum ar fi: asigurarea ordinii publice la întruniri şi manifestaţii (activităţi cultural - artistice, sportive, religioase, comerciale, marşuri, demonstraţii); intervenţia şi restabilirea ordinii publice; intervenţia pentru combaterea manifestărilor de violenţă între diferite grupuri turbulente; supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic; protecţia mediului; prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, cu preponderenţă în zona pieţelor, târgurilor şi în locurile cu potenţial criminogen ridicat; efectuarea unor acte procedurale la solicitarea magistraţilor; protejarea populaţiei împotriva activităţilor comerciale ilicite.

Majoritatea primăriilor din judeţ supraestimează valoarea pagubelor provocate de calamităţile naturale


Actualitate



Orest Onofrei si Gavril Mirza Prefectul de Suceava, Orest Onofrei a declarat luni, în cadrul reuniunii Comandamentului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă că majoritatea primăriilor din judeţ supraestimează valoarea pagubelor provocate de calamităţile naturale. Ideea pe care merg autorităţile locale este aceea de a solicita mai mult pentru că oricum primesc mult mai puţin.

Orest Onofrei a afirmat că, în ultimii trei ani, în judeţ au ajuns aproximativ 10 la sută din fondurile solicitate Guvernului, pentru refacerea obiectivelor distruse de inundaţii. Acesta a spus că şi reabilitarea s-a făcut tot în proporţie de 10 la sută, dar a menţionat că sumele au fost suficiente pentru rezolvarea problemelor apărute la reţelele de transport, apă şi gaz, care afectau mari comunităţi de oameni. Prefectura Suceava a solicitat de la Guvern pentru refacerea obiectivelor distruse suma de 55 milioane de lei (550 miliarde de lei vechi).

Prefectul de Suceava a mai spus că activitatea de intervenţie în situaţii de urgenţă s-a îmbunătăţit foarte mult, pentru că factorii responsabili au învăţat din necazuri.

La rândul său, preşedintele Consiliului Judeţean, Gavril Mîrza, a declarat la aceeaşi întrunire că din 2008, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Suceava va beneficia de noi dotări, după ce administraţiile judeţene din regiunea Nord-Est s-au asociat, pentru a putea accesa fonduri structurale. Acesta a spus că suma disponibilă este de 15 milioane de euro, urmând ca administraţia să participe cu o cofinaţare de 5 miliarde de lei vechi. Gavril Mîrza a menţionat că vor fi achiziţionate în special autoutilitare şi autosanitare. „Vom asigura un minim necesar, că necesarul real este mult mai mare” a mai adăugat şeful administraţiei judeţene.

Trei sferturi din autospecialele ISU depăşite fizic şi moral


Actualitate



Lulciuc Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Bucovina” Suceava se confruntă cu o lipsă de maşini de intervenţie, situaţie devenită „cronică”. „Trebuie remarcat faptul că din cele 84 mijloace auto şi autospeciale existente, 74 la sută au durata de exploatare îndeplinită, fapt ce determină menţinerea acestora în exploatare cu consum financiar majorat, atât ca urmare a uzurii fizice avansate cât şi datorită uzurii morale determinată de discrepanţele dintre parametrii tehnici ai autospecialelor din dotare şi performanţele autospecialelor noi. Pe parcursul anului s-au înregistrat, însumat, 1.389 zile scoatere din intervenţie / mijloace auto, din care 162 zile la mijloacele de transport şi 1.227 zile la tehnica de luptă. Aceste cifre vorbesc fără tăgadă de vechimea parcului auto al unităţii, de eforturile umane, materiale şi financiare care se fac pentru menţinerea în intervenţie a acestuia” a declarat şeful ISU „Bucovina” Suceava, colonelul Lucel Lulciuc.


Acesta a precizat că, ISU „Bucovina” s-a înregistrat cu trei accidente de circulaţie cu autovehiculele din dotare: o autospecială de intervenţie, în timp ce executa o manevră de întoarcere pe timpul deplasării la intervenţie a acroşat un autobuz, iar în celelalte două accidente au fost implicate două motopompe NOVUS, când - pe timpul întoarcerii de la o aplicaţie li s-a rupt sistemul de transport. În cazul motopompelor contravaloarea reparaţiei a fost suportată de producător, ca viciu de fabricaţie, iar în cazul autospecialei reparaţia a fost suportată de cadrul unităţii, care a fost considerat vinovat.

Cât privesc dotările, în anul 2007 ISU „Bucovina” a primit un autoturism VW Tuareg pentru activităţi operative şi prin redistribuire un autoturism VW Vento, ca autoturism parc comun, 7 Motopompe remorcabile Novus 2000 şi 10 bărci pneumatice de salvare a 10 persoane. Cu fonduri de la Consiliul Judeţean Suceava au fost achiziţionate 12 Motopompe transportabile Khoşin.

De asemenea, ISU Suceava are în folosinţă, de la Consiliul Judeţean Suceava, pe bază de protocol trei autoturisme, iar de la Ministerul Sănătăţii, prin contract de comodat, o autospecială de descarcerare.

Traficanţi de ţigări cu epoleţi

Procurorii de la Crimă Organizată din Suceava au anihilat o grupare infracţională care a introdus ilegal în România, din Ucraina, peste 300.000 de pachete de ţigări. Prejudiciul bugetului de stat a fost de peste 800.000 de lei.

Reţeaua era formată din 15 persoane, dintre care cinci agenţi ai Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava, un lucrător vamal de la Biroul Vamal Dorneşti, un cetăţean ucrainean şi încă opt persoane. Cei 15 au primit mandate de arestare pentru 29 de zile pentru contrabandă cu ţigări.

Handbalistii juniori III se întrec la Iasi


Echipa de handbal - băieti, la categoria juniori III, de la Liceul cu Program Sportiv (LPS) Roman va disputa, începînd de mîine, 19 decembrie, întrecerile în cadrul turneului al III-lea al Campionatului National. Tinerii pregătiti de profesorul Codrut Mihalache vor face o deplasare la Iasi, unde se vor confrunta cu formatiile similare din Suceava, Vaslui, Piatra Neamt, Botosani, Bacău si clubul gazdă. „Din cîte am putut observa pînă în prezent, băietii dovedesc prestatii mai bune de la meci la meci. Cu toate acestea, ocupăm ultima pozitie a clasamentului, după primele două turnee. Nu trebuie omis nici faptul că jucătorii sînt în primul an de juniorat III, fiind născuti în anii 1993-1994. Practic, este primul lor sezon competitional, aspect care le va folosi foarte mult în următorul an, cînd vor trece la categoria juniori II. Trebuie mentionat că vor evolua două sezoane la acea categorie“, a declarat profesorul Codrut Mihalache. Reamintim că, în primele două turnee disputate pînă în prezent, la Bacău, respectiv Botosani, elevii de la LPS Roman au acumulat doar două puncte. Clasamentul este dominat de formatia LPS Suceava, cu 22 de puncte, urmată de LPS Vaslui cu 18 puncte si LPS Piatra Neamt cu 16 puncte. Imediat în apropierea podiumului se situează echipa LPS Iasi cu 8 puncte, urmată de formatia din Botosani cu 6 puncte (club care va fi penalizat cu sase puncte la final, pentru neîndeplinirea unor cerinte de talie). Pe pozitia a VI-a se clasează CSS Bacău, cu 6 puncte, romascanii fiind „lanterna rosie“. De mentionat că după acest turneu va veni rîndul cluburilor nemtene să organizeze următoarele etape, între 24 -27 ianuarie - la Piatra Neamt, si 14-17 februarie, la Roman.

Se sting pe rând luminile de Hanuka

Comunitatea evreilor din Suceava numără astăzi doar 75 de membri, media lor de vârstă fiind aproape de 65 de ani > La templu sau la înmormântări abia se mai adună 10 bărbaţi, ceilalţi fiind prea bătrâni să mai facă drumul > Dintr-un loc plin de viaţă, în urmă cu câteva zeci de ani, Sinagoga va ajunge muzeu
Lumânările de Hanuka lucesc tot mai rar dincolo de ferestrele oraşului Suceava. Cândva, orice sucevean ştia când se petrece această sărbătoare pentru că, într-un fel sau altul, un vecin evreu le amintea de ea. Hanuka este poate singura sărbătoare pe care evreii o pot împărtăşi cu creştinii. Dincolo de ce înseamnă ea cu adevărat, sărbătoarea evreiască din preajma Crăciunului creştin nu putea trece neobservată, pentru că mesajul ei era şi este transmis printr-un simbol comun, lumina. Se aprind lumânări, iar aşa fac şi creştinii de secole. Trimit un gând, aprind o lumânare, o rugă spre Cel de Sus, apoi încă o lumânare. Astfel procedează, cu mici nuanţe, şi evreii de Hanuka. Aprind, pe rând, timp de opt zile, câte o lumânare şi fac lu-mină, una din ce în ce mai mare, pentru a aminti tuturor despre o bucurie, o victorie întâmplată lor în urma cu mai bine de 2000 de ani. Miercurea trecută a fost ultima zi de sărbătoare pentru evrei. Bunicii noştri ştiau despre Hanuka, mamele noastre la fel, dar noi căutăm pe internet semnificaţia unei sărbători ce se petrecea în urmă cu câteva zeci de ani în întreaga comunitate din Suceava. Nu e vina nimănui. Aceasta a fost sa fie soarta unui popor ce a iubit două patrii, dar şi istoria lor, ce a curs prin părţile noastre în aşa fel încât lumânările de Hanuka încep să lucească tot mai rar dincolo de ferestrele oraşului...

74 din câteva mii

Comunitatea de evrei din Suceava numără în acest moment exact 74 de membri. Mâine ar putea fi 73 sau chiar 72. La Sinagogă, în zilele de mare sărbătoare sau de pomenire a morţilor, mai vin abia 10 – 11 bărbaţi şi câteva femei a căror prezenţă însă nu contează în ritualul templului. Majoritatea sunt prea bătrâni să mai facă drumuri, dar păs-trează tradiţiile, se roagă acasă, până se sting la rândul lor. Alţii mai în putere s-au luat cu viaţa de zi cu zi şi nu mai dau mare importanţă celor religioase. Evreii de la Câm-pulung Moldovenesc şi la Gura Humorului sunt şi puţini şi nu se mai pot constitui în comunitate, ci ca obşte, în fiecare dintre aceste două localităţi existând mai puţin de 30 de persoane. Una dintre grupările mici din România, foarte mici în comparaţie cu cele din Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Braşov, Oradea.

Şi aceasta în condiţiile în care înainte de 1940 existau în judeţ mii de evrei care au contribuiau din plin la dezvoltarea oraşelor şi care deţineau fabrici, şcoli, ateliere, depozite, prăvălii. Prima atestare documentară a evreilor la Suceava datează însă din anul 1473 într-o scrisoare trimisă de un localnic, cuiva din Bistriţa. Se spune că o dovadă istorică de necontestat este şi Şmil, unul dintre medicii lui Ştefan cel Mare, tot evreu. Cuvântul „evreu”, însă, a apărut în documente în 1630, când s-a pomenit în scris de un anume Abraham, dregător care era scutit din porunca domnească de plata unor dări.

În cimitirul vechi din Su-ceava, de la poalele Dealului Tătăraşi, cimitir închis în prezent înhumărilor, cea mai veche piatră de mormânt da-tează din anul 1700, dar sunt posibile şi alte surprize după ce un grup de istorici va traduce inscripţiile de pe toate pietrele.

O importantă comunitate evreiască s-a înfiinţat la Iţcani, în secolul XIX, comunitate ce s-a oficializat în această structură în anul 1928, la 4 ani după ce evreii din Bu-covina au căpătat dreptul de a fi cetăţeni români. Iţcaniul a avut primari evrei, cel mai reprezentativ fiind Josef Goldstein; ultimul edil evreu al localităţii s-a numit Adolf Kolbert şi a fost ales în 1934.

Aproape toţi evreii din Iţcani s-au aflat în primul transport de deportaţi în Transnistria

În dimineaţa zilei de 9 octombrie 1941, comunităţile evreieşti din Suceava au primit o ordonanţă în care scria clar: „Evreii din oraş trebuie să predea imediat la Banca Naţională banii, aurul, pietrele preţioase, acţiunile şi obligaţiunile şi alte obiecte de valoare de care dispun şi să se prezinte în aceeaşi zi la Burdujeni cu bagaje de mână.”

Aşa au şi făcut. 90% din evreii din Iţcani s-au aflat în primul transport de deportaţi în Transnistria. În doar două zile, au luat drumul lagărelor şi mulţi au fost duşi ulterior spre râul Bug şi ucişi acolo a-proximativ 5000 de evrei din Suceava, Câmpulung, Solca, Iţcani, Burdujeni etc. Docu-mentele spun că rămăseseră atunci doar 31 de persoane, medici sau jurişti prea buni şi vitali pentru regimul de a-tunci în posturile ce le ocupau.

Din cei deportaţi, majo-ritatea nu s-au mai întors, iar cei scăpaţi cu viaţă au recon-solidat comunitatea evreiască după 1945, dar o comunitate mai mică şi plină de amintiri dureroase, de neşters pentru toate generaţiile ce avea să urmeze. Evreii aveau să facă însă parte în continuare din viaţa oraşului, să coexiste în bună înţelegere cu toate etniile Sucevei. În anii 50, 60, 70, din elita medicală şi a baroului de avocaţi din Suceava făceau parte foarte mulţi evrei. Un medic sau un avocat evreu era garanţia suceveanului ca va fi făcut sănătos sau că va câştiga procesul…

Cu gândul mereu la patria mamă, mulţi evrei au plecat însă, în preajma anului 1948, în Israel, formând divizii întregi de suceveni ce au luptat în războiul pentru indepen-denţă. „Alia” mare însă, ple-carea în masă a evreilor din Suceava s-a făcut între anii 1955 – 1970. Au plătit statului român cheltuielile cu studiile lor, au vândut tot ce aveau în casă, ce le-a rămas au pus într-un cufăr şi au plecat definitiv în Israel. De casă nu-şi mai fă-ceau probleme, pentru că le era clar că statul va pune mâna pe ele. O familie, două au făcut la fel şi după 1970, dar, după acel an, comunitatea evreilor din tot judeţul Suceava a ră-mas să numere abia 200 de membri.

„Cât vor mai exista evrei în Suceava, vor fi la fel de respectaţi şi ajutaţi de structura care îi reprezintă”

În aproape 40 de ani trecuţi de atunci, evreii au rămas tot mai puţini. Pe măsură ce Sinagoga se golea de lume, în fiecare zi, apoi în fiecare săptămână, se înmulţeau şi pietrele în cimitirul de lângă Casa de Oaspeţi, singurul în care se fac astăzi înhumări. Sunt acum atât de puţini cei care mai pot participa la viaţa comunităţii, încât este foarte dificil uneori să se strângă la-olaltă cei 10 bărbaţi, număr minim obligatoriu cu care se poate face o rugăciune, la templu sau la cimitir. Dumnezeu ştie câţi evrei vor mai fi în Suceava peste alţi 40 de ani.

Şi bancurile cu evrei se spun tot mai rar în ultima vreme… Tot mai puţini suceveni mai cunosc obiceiurile acestora, tradiţiile, ce mâncăruri specifice au, ce sărbători, altfel spus ce moştenire culturală au încă de împărtăşit comunităţii.

Profesorul Sorin Golda, preşedintele Comunităţii Evreilor din Suceava, ne-a spus că, în această privinţă, situaţia se va schimba. „Sinagoga va fi introdusă curând în circuitul turistic şi accesibilă publicului. Dincolo de faptul că este parte din patrimoniul evreiesc este, alături de Co-legiul «Ştefan cel Mare», şi cea mai veche clădire din Suceava. Înăuntru vom avea o expoziţie cu fotografii, obiecte de cult, tradiţionale şi de patrimoniu, pe care le va putea vedea oricine doreşte şi astfel va înţelege ce simbolizează şi ce înseamnă cu adevărat pentru noi”, a spus el.

Tot de la el am aflat că, în foarte scurt timp, casa în care se afla sediul comunităţii va fi cumpărată în sfârşit de la stat şi că „atât cât vor mai exista evrei în Suceava, vor fi la fel de respectaţi şi ajutaţi de structura care îi reprezintă”.

Soarta evreilor din Suceava însă este deja cunoscută. Încet dar sigur, ei vor dispărea din oraş ca o comunitate, ca obşte, ca familii reprezentative. Ei înşişi găsesc cu greu putere, la propriu, să-şi cultive va-lorile şi să-şi urmeze tradi-ţiile, media de vârstă a e-vreilor suceveni fiind aproa-pe de 65 de ani. Copii şi nepoţii, dacă nu sunt prin lume, au plecat la Bucureşti sau la Timişoara şi nu se mai întorc decât în vizite scurte. Când nu vor mai avea la cine să vină, vor înceta şi vizitele. Astfel, templul în care răsunau când-va glasurile copiilor de la cursurile de Talmud Tora va deveni muzeu. Porţile cimiti-relor se vor încuia cu lacăte groase şi cine ştie când se va mai aprinde o lumânare lângă pietrele celor plecaţi, pe nume Grimberg, Segal, Blumenfeld, Wagner, Kaufmann, Hilsenrad sau Feller. Când ei înşişi nu vor mai fi niciunul, responsabilitatea aducerii aminte va reveni sucevenilor, în vinele cărora se va regăsi un strop din sângele lui Avraham. Dar şi nouă, celorlalţi suceveni români, ucraineni sau de alte naţionalităţi, fie pentru că, măcar o dată, bunicii sau părinţii noştri s-au bucurat, împreună cu evreii, de luminile Hanukăi.

Vodafone in razboi cu Cristina de la Impact



Cristina de la Impact, în război cu Vodafone România

Cristina de la Impact, în război cu Vodafone România

Cristina de la Impact întâmpina în ultimul timp probleme cu companiile de telefonie mobila, informeaza cotidianul Atac. Solista, supranumita în showbiz Baby, ne-a relatat telefonic o poveste halucinanta ce te duce cu gândul la filmele cu mafioti, recuperatori si persoane dubioase. “Totul a început acum opt ani, când mi-am facut un abonament de 48 $ cu 200 de minute incluse, la Connex. La câteva luni, am vorbit cu un operator si am optat pentru un alt abonament care avea centul în weekend. Dupa câteva luni, am fost contactata de cineva de la Connex care ma anunta telefonic ca am de plata 10 $ pentru ca am schimbat optiunea în timpul primului an de abonament. Am zis ok, cu toate ca la vremea respectiva nu fusesem înstiintata cât costa «aceasta afacere» si asteptam ca suma sa fie trecuta pe factura”, a declarat Cristina. Povestea însa continua chiar daca între sesizari se scurg ani. “Am fost sunata de cei de la firma, dupa câtiva ani. Îmi aduceau aminte de aceasta datorie, spunându-mi ca acum trebuie sa achit 200 de euro. Nu am tinut socoteala la acesti bani deoarece, dupa parerea mea, ei trebuiau sa fie inclusi pe factura, dar am acceptat si de aceasta data si am platit aproximativ 150 de euro”. Dupa opt ani, problema a revenit “anul trecut, în toamna, când am fost sunata de o firma de recuperatori de creante, care ma somau sa platesc urgent. Ma amenintau ca ma dau în judecata, iar dupa spusele lor, cei 50 de euro se transformasera în 10 milioane de lei, din pricina penalitatilor. De aceasta data, nu am mai vrut sa “cotizez” doar pentru ca asa ma înstiinteaza cineva telefonic”, a adaugat Cristina Haios.

După unele verificări, în conformitate cu legislaţia în vigoare, am aflat că orice debit, dintre o persoană fizică şi o persoană juridică, se prescrie după trei ani. Mai mult, Cristina de la Impact ar avea dreptul oricând să dea în judecată firma de telefonie Connex, devenită între tip Vodafone România, solicitând acesteia daune materiale pentru prejudiciul de imagine pe care i l-a adus.

Starea vremii 18 decembrie 2007

Comentariul specialistului

Vor urma două zile de iarnă, frumoase ca aspect, exceptând zonele joase, unde se va forma ceaţă, asociată şi cu chiciură, iar în regiunile estice vor fi unele înnorări şi izolat va mai fulgui. Valorile termice, mai scăzute decât valorile climatice de la această dată, vor coborî în timpul nopţii până la –18... –16 grade în estul Transilvaniei şi vor urca în cursul zilei până la 4... 5 grade în dealurile Olteniei şi sudul Banatului. Joi însă, în condiţiile advecţiei de aer mai cald, continental, în zonele de deal şi de munte vremea se va menţine frumoasă şi se va încălzi uşor, în timp ce în zonele depresionare frecvent va fi ceaţă, care poate persista.
meteorolog Doina Mărăşoiu

Bucureşti

max. 1°C ● min.–7°C
● Azi (marţi): Vremea va fi rece. Cerul va fi temporar noros, iar vântul slab. Noaptea vor fi condiţii de ceaţă.

● Mâine (miercuri): Vremea se va menţine rece. Cerul va fi variabil, iar dimineaţa şi noaptea vor fi condiţii de ceaţă. Maxima: 2°C, iar minima: –6°C.

● Poimâine (joi):Cerul va fi variabil, iar vântul slab. Dimineaţa şi noaptea va fi ceaţă. Maxima: 4°C, iar minima: –4°C.


Azi în ţarã

Temperaturi maxime
● Bacău –1°C ● Baia Mare 2°C ● Braşov –1°C ● Buzău 1°C ● Cluj-Napoca 0°C● Constanţa 1°C ● Craiova 1°C ● Deva 2°C● Galaţi –1°C ● Iaşi –1°C ● Miercurea-Ciuc –4°C ● Oradea 3°C ● Piteşti 0°C ● Sibiu 1°C ● Suceava –3°C ● Târgu-Mureş 0°C ● Timişoara 2°C


La munte

● Azi (marţi): Vremea va fi rece. Cerul va fi variabil, cu unele înnorări în Munţii Banatului, în Carpaţii Meridionali şi Orientali, unde izolat va ninge slab.

● Mâine (miercuri): Vremea se va menţine rece şi va fi frumoasă. Cerul va fi variabil, iar vântul va prezenta unele intensificări. Local pe văi va fi ceaţă asociată cu depunere de chiciură.

● Poimâine (joi): Vremea va fi frumoasă, iar cerul variabil, mai mult senin noaptea. Local şi temporar, pe văi se va semnala ceaţă.