luni, 4 februarie 2008

Cronica Bucovina la Suceava



Am incheiat o saptamana apasatoare si solicitanta cum nu am mai trait de cativa ani, insa sfarsitul ei a fost generos cu publicul sucevean amator de rock si metal. Joi 31 ianuarie 2008 a fost programat un jam session cu Odyssey, Piatra si alte doua trupe considerate cantitate neglijabila, in Vox, la care nu am putut ajunge din cauza unei incursiuni in judet prin muntii Bucovinei. Frumoase locuri.

Vineri in Arena, am avut parte de un concert metal cu Bucovina si Shadowsong in deschidere. Oficiile de gadzda le-a facut Luparu, care ne anunta ca actiunea e doar la inceput si ca o data la doua saptamani vom avea parte de concert si rockoteca dupa. Teorii de astea am mai auzit, practica a demonstrat ca totul se taie dupa 2-3 saptamani. Eu zic ca sunt destui oameni in Suceava care-si permit sa mearga la un concert o data la doua saptamani, cat despre rockoteca mi se rupe.



Pe la ora 20 cand pe afis scria ca va incepe concertul, baietii de la Bucovina si-au terminat probele. A mai urmat apoi aproape o ora cu baietii de la Shadowsong incercand sa obtina un sunet bun. Perioada de timp mort a fost una enervanta in care o duduie baga muzica proasta de la un calclulator si baiatul responsabil cu clapele la Shadowsong a cantat cam toate soneriile pe care le aveam eu acu ceva ani la un Alcatel OT320. Ii asteptam pe baieti, fiindca la Falticenui mi-au placut mult si muzical si ca atitudine.



De data asta au cantat doar piese proprii, ei aflandu-se in mijlocul inregistrarilor pentru un demo. Dupa cum ne-a obisnuit pana acum, la fiecare concert, Shadowsong vine cu cate o schimbare de componenta. De data asta au un nou chitarist in persoana lui Andy, responsabil de partea ritmica si sper ca pana pe 13 la Iasi componenta sa se pastreze. Daca la Falticeni am scris mai mult de bine de ei, spre exasperarea unui bolsevic din Iasi, apropos, bolsevicii din Iasi (si din toata tara) o sa aiba o mare surpriza in zona metal, dar toate la timpul lor, acum am sa spun si unde mai au de lucrat, fiindca baietii, pas cu pas, au inceput sa confirme si merita statutul de trupa de metal.



Si-au stabilizat si genul abordat si acesta este death metalul melodic, poate si pentru ca vocea lui Nistor nu duce nici death brutal, dar nici black, deocamdata. Au inceput cu doua piese cam lente in care abuzul de clapa m-a facut sa ma uit la Paraschiva a doua zisa si P2 si sa ma intreb: “Asta s-a ingrasat sau e gravida?” Dubiul pseudohamletian m-a parasit definitiv incepand de la piesa a treia incolo, cand baietii au luat viteza si de aici concertul a curs bine si au starnit admiratie in randul celor care nu-i mai vazusera.



Au mai bagat o piesa bleaga, apoi au incheiat in forta. Induplecati de vaietele cenusareselor din prima linie au revenit cu un bis. Mai e de lucru la piese, care de multe ori dau senzatia ca sunt prea lungi si nu prea bine inchegate, trecerile de la un pasaj la altul sunt cam bruste. Atitudinea si modul de a se comporta pe scena au ramas la fel ca la Falticeni, adica de bun simt. In Shadowsong avem o trupa formata din liceeni in preponderenta, care prin seriozitate si talent au facut in cateva luni ceea ce se screm de cativa ani tot felul de artisti suceveni fara opera.



Baietii merg bine si cat de curand vor canta si pe alte scene decat cele din judet. Felicitarile mele. Ce nu m-a incantat a fost sunetul, care a fost bun, dar cam sters, instrumentele se cam pierdeau unele sub altele.

La rubrica permanenta “Te cunosc dupa sandale, Cenusareaso”, care la sugestia lui Balaban din Balabanesti, zis si Vuiet pentru capacitatile acustice ale orificiului sau anal, o sa-i zicem si “Miss Bulau”, avem urmatoarea propunere:



Prin 2001, in tineretile copilariei mele metaliste, a avut loc in Suceava un concert cu God, Bucovina si o trupa obscura locala ce intre timp si-a dat obstescul sfarsit. Atunci am auzit pentru prima data multe din cantecele care in prezent sunt cantate de public prin concerte alaturi de trupa.



Pe atunci Bucovina trecea prin perioada ei vikingoida si se numea Til Evig Tid Bukovina, pe scurt TetB. Tot pe atunci umblam si eu cu un tricou HIM si aveam si par pe cap, intre timp par nu mai am si tricoul il folosesc pe la tara cand dau cu vopsea gardurile. De atunci nu s-a schimbat la mine placerea de a-i vedea si Bucovina ramane una din putinele trupe pe care pot sa le vad si sa le ascult in fiecare zi fara sa ma plictisesc. Poate si fiindca ei canta despre lucruri la care tin, despre locuri in care ma plimb si despre ceea ce vibreaza in mine.

Dupa explozia din 2006, Bucovina a devenit una din putinele trupe de la noi in stare sa faca spectacol doar prin muzica lor, fara a avea nevoie de strambaturi, zbieraturi si alte metode pe care eu le incadrez la “a se caca pe ei”. La recentul RnI Indoor pot spune ca au fost trupa serii. Sper sa-si extinda zona de manevra pe toata suprafata tarii si poate si pe afara.



Sa revenim la ce s-a petrecut aseara. Bucovina canta pentru a treia oara la Suceava. Acel concert din 2001, pomana pesedista de anul trecut si concertul de fata. De data asta pe langa piesele arhicunoscute, in lista au intrat si cele trei piese noi cantate si in deschiderea concertului Moonsorrow.

La Bucovina sunetul a fost dat tare, dupa traditie, si microfoniile nu foarte numeroase si-au facut aparitia din cand in cand. Lucrul care m-a surprins oarecum a fost ca pe scena sunetul era mult mai clar decat in sala. Locul desfasurarii evenimentului a fost o catacomba a Casei de Cultura in forma de “L”, cu scena amplasata exact in colt, plafonul relativ jos. De auzit se auzea bine, insa nu era un sunet care sa dea pe spate.



Spectacolul a fost de calitate, lumea s-a simtit bine. Misu a avut parte si de unele probleme cu tobele, rezolvate, si si-a continuat cu brio treaba. Publicul astepta inca de la inceput pentru prima data “Straja” la Suceava. O piesa care gadila sensibilitatea locala. A venit si “Straja”, cantata de trupa si de public. Pentru bis Bucovina au cantat trei piese: “Luna”, “Bucovina inima mea” si “Straja”. Un recital de mai bine de o ora si cred ca nu gresesc cand spun ca a fost cea mai buna prestatie a trupei in orasul natal a doi dintre componentii ei.
Astept cu mare nerbadare noul album Bucovina, mai ales ca muzica trupei s-a mutat complet spre folk metal autohton si versurile intr-o limba româna arhaica dau un parfum aparte pieselor lor.



Tocmai simplitatea interpretarii si a muzicii, mult blamata de tot felul de experti si lexiconari, dau taria mesajului si a spiritului trupei. Revin la o ideea a mea, virtuozitatea degeaba nu e buna decat la circ.

Nu stiu exact cati platitori au fost, sper ca s-a trecut de 100, ca pomanagii erau destui pe acolo. La intrare fiecare platitor primea si un abtibild “Bucovina – Ceasul aducerii aminte”. Consider un succes al organizatorilor un eventual eveniment metal in Suceava peste doua sapatamani in acelasi loc. Pe scurt: un concert serios cu o trupa dornica de afirmare si alta care si-a respectat blazonul.

Bucovina ramane o trupa iubita la Suceava. Dovada si “Gemenele Bucovina”:


0 comentarii: